Să nu mai plîngem după laptele vărsat, zice Mark Grey, purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, iar eu nu mă pot împiedica să văd o Comisie Europeana semănînd cu Tanti Elvira de la Crucea de Piatră, cu perucă verde, cu rujul întins pînă la urechi și cherchelită cu ocazia lăsării sînilor.

O curvă europeană are reflexul de a impune standarde pînă și desfrîului, așa că laptele ăla vărsat eu îl văd pe capotul ei bruxellez, ca o pată cu aluzii dezmățate la adresa timidelor democrații din lumea a treia, inhibate cu bromură.

Acest „trebuie să ne concentrăm pe pașii următori”, care în română se traduce prin „nu contează că n-ați respectat procedura de numire a procurorilor, cîtă vreme ați făcut ce am vrut noi”, arată că, în ochii rimelați ai Uniunii Europene, arătăm în continuare ca niște recruți speriați, cu care își fac de cap, în numele democrației, doamnele comisar.

Să fie clar: între negrii Europei, sîntem cei mai mari țigani. Între popoarele depășite de istorie sîntem glorioșii păstrători ai lanternei. Sufletul nostru mioritic, sfiiciunea și ospitalitatea acestui popor blînd, geniul bărbaților și picioarele femeilor noastre se pierd toate în marea barbară în care fierbem, cu tot cu traume și statistici, ca o ciorbă de corcodușe. Sîntem mai greu de suportat ca longobarzii și gepizii. Într-o lume cu simțul măsurii n-am fi avut ce căuta în Occident.

Rămași în urmă cu un ev, trăind cu idoli depășiți și practicînd ritualuri socialiste pe buza prăpastiei sufletești, sîntem tribul care oferă Occidentului sclavii cei mai nedoriți. E de mirare că Suprema Formă a Civilizației și-a călcat pe inimă și ne-a tîrît la lumina focului.

Noi am luat asta de bună și iată-ne acum frecîndu-ne la ochi, pipăindu-ne coatele și genunchii, înfruntînd țîfna și poftele negustorilor de sclavi. Dar Lumea Civilizată nu pune doar procurori și nu se mulțumește doar cu răzgînditul. Ea se ocupă și cu altele – cu educația vasalilor, de pildă.

După modelul Mark Grey – Ambasada SUA – Ambasada Marii Britanii, premierul Ponta zice că „Jos Băsescu!” nu mai e valabil. A fost pînă la instalarea guvernului, dar acum, gata, s-a epuizat. Scopul acestui strigăt a fost limitat, după cum se vede, iar poporului nu-i rămîne decît să regrete că n-a întrebat din timp care e termenul de valabilitate. „Cînd expiră ticăloșia lui Băsescu și slugărnicia lui Kövesi: înainte sau după Paști?”, ar fi trebuit să verifice, în zilele referendumului, orice alegător preocupat de cele veșnice. E știut însă că USL îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.

Tot așa, președintele Băsescu a zis că România e un stat handicapat, care nu se poate întreține singur și de aceea trebuie să satisfacă fantezia Occidentului, oricare ar fi ea. E limpede că lucrurile stau chiar așa, dar nu-mi amintesc să-l fi auzit pe Băsescu avertizîndu-ne, înainte să-l aleagă lumea, că el, personal, nu poate face nimic.

„Poate că ar fi mai bine s-o alegeți pe doamna Merkel”, ar fi trebuit să-și sfătuiască suporterii, fiindcă dumneaei are și banii, și puterea, și știința de a întreține o țară săracă din periferie. În plus, cînd va fi să schimbe Constituția, cvorumul sau procurorii, n-o să-și mai facă probleme că e vorba de un stat străin, suveran, independent și european.
Doru Bușcu