”Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.” (Luca 12, 8-12)
Fiecare creştin, fiind un urmaş al Domnului Iisus Hristos, trebuie să mărturisească acest lucru prin viaţa sa de zi cu zi. Noi nu suntem fii ai lui Dumnezeu doar în zi de duminică, doar când mergem la biserică, doar când ne spovedim sau postim.
Toată viaţa trebuie să fie o mărturie vie a faptului că suntem lucrători vrednici în ogorul lui Dumnezeu. Am văzut cum trebuie să-L mărturisim pe Dumnezeu şi în duminica închinată Sfintei Cruci. Mântuitorul ne învaţă că nu-L putem urma fără să ne smerim sub Cruce.
Crucea este cea care ne înalţă prin coborâre şi ne coboară prin smerita înălţare. Sfântul Apostol Pavel aşa mărturiseşte: „Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie“, însă pentru noi cei care ne dorim mântuirea este puterea lui Dumnezeu.
Sfânta Cruce este scara ce ne duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Când suntem sub povara Crucii, coborâm în tainiţele sufletului nostru. De acolo ne vin puterea şi curajul de a-L mărturisi pe Hristos ca Domn şi Mântuitor al lumii. (Pr. Dumitru Păduraru)
