”Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8, 34-38)
Să fim cu luare aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri“.
Şi ne putem întreba pe bună dreptate: cum este să ne ruşinăm de Domnul Hristos şi de învăţăturile Sale? Prin nepăsare, suntem impasibili la jertfa, răstignirea, moartea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu. Prin ignoranţă, nu vedem nici o legătură între viaţa noastră şi cea a Mântuitorului, prin necredinţă sau prin falsa credinţă, prin răstălmăcirea unor cuvinte şi învăţături divine, prin neimplicare.
Afirmăm mereu că suntem prea ocupaţi pentru a putea da o mână de ajutor atunci când Biserica ne cere acest lucru. Prin lipsa de seriozitate – tratăm numele lui Dumnezeu şi principiile morale lăsate de El cu lejeritate sau chiar în glumă.
Să fim convinşi că de Dumnezeu ne apropiem doar ajutaţi de o credinţă puternică şi prin puterea Sfintei Cruci. (Pr. Dumitgru Păduraru)
