În general, fiecare avem o predilecţie bine conturată încă din primii ani ai vieţii.De când am împlinit şapte ani, am fost foarte preocupată de scopul vieţii noastre pe pământ. Percepeam, deja, răutatea şi mă revolta nedreptatea. Însă, mi-am dat seama, că nu pot elucida acest mister decât prin studiul aprofundat al lucrurilor. La cincisprezece ani, citeam cărţile marilor filozofi şi speram să găsesc acolo motivaţia pentru care trăim pe acest pământ plin de spini şi pălămizi, de chin şi nedreptate.  Spre marea mea deziluzie, filosofia m-a dus la fraza ei care începea şi după sute de pagini ajungea din nou la punctul de pornire…

Marele Pitagora, cunoscut nu numai ca matematician şi astronom, dar şi ca unul dintre filozofii greci care vroia să pună bazele unei frăţietăţi religioase filozofice dedicate reformării standardelor morale ale societăţii, a încadrat oamenii în trei mari categorii privind căutările. Acestea au fost căutătorii după: cunoaştere (profesorii, oamenii de ştiinţă…), onoare ( aici referându-se la politicieni), câştig ( oamenii de afaceri oneşti). Unul dintre teologii renumiţi, AW Tozer, mai adaugă încă două categorii la clasificarea filozofului antic. Şi anume: „căutătorii după nimic” şi aici face aluzie la oamenii instinctuali (cu numărul cel mai mare ) care nu îşi folosesc aproape deloc intelectul. Şi, în sfârşit, mai puţini numeric, „căutătorii după Dumnezeu”, care reprezintă „sarea pământului” şi „lumina lumii”, care au descoperit scopul vieţii noastre pe pământ. Şi acesta este „summum bonum” ( bunul suprem) al vieţii, adică proslăvirea lui Dumnezeu în vieţile noastre după ce am avut propria revelaţie şi s-a creat o legătură personală cu divinitatea.

O vorbă din popor spune că ceea ce cauţi găseşti… şi totodată alegi. Deci alegerile noastre sunt strâns legate de căutările noastre. Dacă studiezi şi cauţi din toată inima îl poţi găsi pe Dumnezeu, centrul întregii existenţe a omenirii şi a fiecăruia dintre noi. Cu cât ne îndepărtăm de Dumnezeu şi de concepţia despre Dumnezeu ne îndepărtăm de scopul nostru şi ne pierdem printre lucrurile nesemnificative de care nu avem nevoie. Se spune că Socrate a vizitat odată câteva magazine din Atena. După o jumătate de zi de umblat pe jos s-a aşezat să se odihnească. Cei care îl însoţeau l-au întrebat ce părere are despre tot ce a văzut. El a răspuns:”Nu am ştiut niciodată că în Atena sunt atât de multe lucruri pe care nu le vreau”.  Aşadar, e bine să studiem tot şi să luăm doar ce este bun pentru viaţa noastră. Cea mai vagă urmă de frivolitate poate distruge puterea de a gândi creativ, influenţâdu-ne alegerile noastre, ducându-ne la ezitări ce pot duce la anticlimax şi chiar la infatuare. Ceea ce alungă starea naturală de admiraţie şi de uimire sufletească… Un proverb italian spune că „stelele nu fac zgomot” şi totuşi, cât de mult vorbesc prin tăcerea lor despre creaţia lui Dumnezeu.

Căutări şi alegeri… Oare ce căutăm în fiecare zi? Ne luăm noi în serios când rostim lucruri mari? Dacă scoţi din mintea umană conceptul de Dumnezeu nu mai avem niciun motiv să ne socotim oameni vii… deoarece ne-am rupt total de puterea Creatorului nostru.

Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege. Alegerile vieţii şi nu constrâgerile arată adevăratul nostru caracter. „Adevăratul caracter al unui popor este arătat de modul în care îşi foloseşte libertatea. …Orice naţiune care pune plăcerea înaintea libertăţii pentru o perioadă extinsă de timp s-ar putea să-şi piadă libertatea pe care nu a folosit-o corect”, spune A.W.Tozer. Aşadar, putem alege să fim oameni liberi de orice slăbiciune sau să fim robii acestora. Înţelepciunea este capacitatea de a atinge cele mai perfecte scopuri prin cele mai perfecte mijloace. „Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul“, spunea Franklin Delano Roosevelt. „Orice promovează sinele, ieftineşte viaţa, nădăjduieşte fără temeiuri biblice pentru nădejde, adoptă standardele morale curente, urmează calea majorităţii, fie că este bine sau rău, se lasă în voia plăcerilor firii pământeşti ca să facă mai uşor de suportat gândul secret al morţii şi al judecăţii – aceasta este lumea” (A.W Tozer).

Celor care sunt în căutarea fericirii, al adevărului şi a frumuseţii adevărate, le spun să caute pe Dumnezeu şi le vor găsi pe toate… Vor trăi liber şi fără regretele ce le naşte deşertăciunea şi vor lua numai decizii bune deoarece destinul lor va fi scris de mâna providenţei. Forţaţi-vă mintea să coboare în inimă, dragii mei cititori, acolo, cu siguranţă, veţi învăţa într-un fel unic, ce înseamnă căutările şi alegerile corecte, păşind înainte mereu prin credinţă. Veţi redescoperi  că „sufletul omului este un oaspete împărătesc venit să locuiască  o vreme, într-o casă de lut închiriată”.

Marina Glodici, Cluj Napoca 26 martie 2013