”Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 48-54)
Domnul Iisus Hristos mărturiseşte: „Eu sunt pâinea vieţii, cine mănâncă din această pâine va fi viu în veci.“ În rugăciunea „Tatăl nostru“, aşa ne rugăm: „Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi“.
Noi spunem despre cineva că „este pâinea lui Dumnezeu“, sau „este bun ca o pâine caldă“. Însă cuvintele Domnului Hristos ne îndreaptă atenţia spre înţelesul duhovnicesc al cuvântului „pâine“. El ne spune: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvâtul ce iese din gura lui Dumnezeu“.
Pâinea şi vinul sunt darurile pe care le aducem la biserică. În timpul Sfintei Liturghii, acestea se transformă prin pogorârea Sfântului Duh, în Trupul şI Sângele Mântuitorului. Prin împărtăşire, noi devenim „hristofori“: purtători de Hristos.
Pâinea Hristos este creşterea prunciei noastre, binecuvântarea tinereţii şi înţelepţirea bătrâneţilor. O pâine hrăneşte un om, Pâinea Hristos hrăneşte omenirea întreagă! (Pr. Dumitru Păduraru)
