Nu avem altceva mai bun de făcut decât să interpretăm panseurile lui Traian Băsescu!? Parcă am fi într-un joc nebun, fără sfârşit, ameţitor, din care nu putem ieşi. Exact ca la zidul morţii. Ca să nu cazi trebuie să accelerezi. Traian Băsescu iese din ce în ce mai des. Să avem ce vorbi, să avem ce dezbate, să avem pretext de enervare. O minte limpede şi o privire lucidă ar declanşa dezastrul. Am vedea cu toţii că Traian Băsescu este un circar iar ţara e pe marginea dezastrului.
Aşadar, ochii la Băsescu! Să nu vedem că împăratul este gol. Discursurile sale cu caracter de spectacol programat şi dau tuturor un pretext de vorbit despre politică. Marţi după-amiază, Traian Băsescu ne-a frecat urechea despre integrarea europeană, despre introducerea monedei euro şi despre statul modern, eficient şi de drept. Dacă vorbea peste o săptămână sau peste o lună, tot aia ar fi fost. Dar s-a băgat în vorbă pentru că anunţul de Bulă al diplomaţiei, cel privitor la prioritatea aderării la spaţiul Schengen, i-a lăsat loc.
Traian Băsescu a găsit în logica adversarilor săi politici găurele de strecurătoare prin care să-şi vâre coada şi strâmbele. România a ajuns să comunice cu statele europene prin intermediul panseurilor de Zeroni ale lui Radu Stroe şi prin propoziţiile spilcuite, dar goale ale ministrului Corlăţean. Ce iese? Circ şi ridicol, cu bătaie politică! Comedie cu aer de recurs la metodele pişichere ale preşedintelui şi ale susţinătorilor săi!
La ce ne-a folosit discursul lui Traian Băsescu din faţa unui parlament ca o gară pustie? La absolut nimic! Doar la emisiuni televizate, pentru un strop de rating. Nimic altceva! Dar ne-a mai mâncat o după-amiază din viaţă şi i-a răpit şi lui Victor Ponta prilejul de a mai spune ceva despre redresarea economiei româneşti. Ca să nu mai vorbim de Crin Antonescu. Discursul lui Traian Băsescu din Parlament i-a oferit preşedintelui PNL, co-preşedinte USL şi viitor tătic al unei Constituţii nevrotice prilejul de a se afirma. După ce a curs ca o mămăligă nefiartă spre finalul referendumului din vara trecută, Antonescu a ieşit şi el la rampă să-i arate lui Traian Băsescu ce tare este el pe poziţie.
De fapt, prin absenţa lor din Parlament, liberalii au tras o mică păcăleală electoratului. Au vrut să contabilizeze încă un strop de furie din partea populaţiei nemulţumite de prestaţia preşedintelui Băsescu. Fără soluţii, fără idei, fără proiecte, aflaţi doar în campania de consolidare a onoarei lui Chiţoiu şi Fenechiu, liberalii n-au vrut decât să arate cât de anti-Băsescu sunt ei într-un moment în care mai toată populaţia îl vrea plecat şi el nu se dă dus. Crin cel chitic la referendum a vrut să-şi arate muşchii doar cu două trei propoziţii rostite în faţa camerelor de luat vederi.
Gestul liberalilor de a lipsi din Parlament nu mi se pare onorabil. Iar Crin Antonescu nu se ştie la jocul de şah în politică. Ce s-ar fi întâmplat dacă după plecarea ţâfnoasă a preşedintelui Băsescu ar fi urmat dezbateri, inclusiv despre felul în care guvernul ar trebui să trateze integrarea europeană? Cui şi cât ar fi stricat o dezbatere despre greşelile lui Traian Băsescu şi ale guvernului Boc, despre tălpile şi dezinformările puse României prin folosirea instituţiile statului român?
Şi de la tribuna Parlamentului am fi aflat că Traian Băsescu şi echipa sa ne-au marginalizat în Europa folosindu-se de banii publici şi de instituţii publice româneşti! Nu cumva încăpăţânarea lui Traian Băsescu de a veni fudul şi didactic în faţa Parlamentului României ar fi suferit o lecţie cumplită? Ar fi fost încă un prilej de contabilizare a unei guvernări aiuritoare şi a unui regim născut parcă din ouă clocite.
Traian Băsescu şi-a făcut numărul de circar politic şi a mai luat o dată faţa celor doi juni ai USL-ului, încă departe de statutul de jucători veritabili. Şi, mai ales, de plutitori peste instituţii şi economie în zilele în care România are nevoie de soluţii şi de o amărâtă de cărare căreia să-i zică direcţie.
Cornel Nistorescu