După o lungă prestaţie incoloră, Vasile Blaga pare a se fi trezit din nehotărârea politicoasă în care plutea. Ieşirea lui Traian Băsescu de la B1 TV l-a lămurit pe deplin. Nu are ce aştepta de la preşedinte. Relaţiile acestora nu par a se fi răcit, ci, dimpotrivă, trădează temperaturi tot mai înalte. Şi, ca un animal de pradă, Traian Băsescu a ieşit la atac. Ca orice mascul care încearcă să ia apărarea unei muieruşti atinse în vanităţile sale de mătase.
Cum să piardă partidul? Cum să rămână ea la mâna altora? Cum să se plece Traian Băsescu şi Coana Joiţica în faţa echipei din PDL? Când Traian Băsescu şi Elena Udrea au înţeles că PDL-ul în varianta Blaga nu se mai înclină la Cotroceni, au ieşit la bătaie. Ea şi-a pus mâna în şold şi a început să repete pe ton oţărât tot ce zicea Traian Băsescu în băşcălie despre adversarii ei. Că aranjează alegerile, că ea e capabilă să lupte, că partidul seamănă cu FSN-ul, că la Roman a câştigat deşi a ieşit pe locul al doilea etc. Doi contra PDL.
Vasile Blaga a mai fost în situaţia de a declanşa o decantare în partidul de umplutură al lui Traian Băsescu. Asta a fost la alegerile din 2011, când l-a concurat pe Emil Boc la funcţia de preşedinte. Situaţia nu era coaptă, Vasile Blaga nu avea destui susţinători, Traian Băsescu încă mai stârnea teamă? Dumnezeu ştie. Vasile Blaga s-a temut. Şi criticile de la acel congres al PDL erau în genul culegerii de scame. N-am fost destul de uniţi, destul de critici ş.a.m.d. Dacă atunci ar fi avut curajul să plece cu o echipă de 40-50 de parlamentari, Vasile Blaga ar fi putut schimba mai repede cursul politicii româneşti.
N-a vrut să o facă, a pierdut, a fost minimalizat în PDL şi este de mirare că, acum, în loc să fie departe şi la periferia politicii, a izbutit să supravieţuiască şi să rămână în cărţi pentru conducerea partidului. Faptul că Vasile Blaga mai are o şansă este de toată mirarea. Dar şi o dovadă a unor calităţi. În acelaşi timp, şi semn al unei indiscutabile slăbiciuni din partea tandemului de pomină.
Din nesfârşita lor vanitate, şi Traian Băsescu, şi Elena Udrea au ajuns să nu priceapă prea multe. Plutesc ca două păsări în înălţimile puterii şi cred că vor stăpâni PDL-ulul până la adânci bătrâneţe. Au ignorat o regulă importantă a politicii. Ea spune că principalul adversar trebuie eliminat, sau măcar ţinut sub control, asta dacă nu poţi trimite cât mai departe de jocul politic, undeva la periferie, acolo unde gunoaiele îneacă dorinţele de victorie.
Ieşirea lui Traian Băsescu în încercarea de a arăta că tot el dă tonul n-a făcut decât să trădeze disperarea personajului. Pierde partidul. Cei mai mulţi din PDL au priceput (asta după ce au fost folosiţi şi păcăliţi de zeci de ori) că, dacă mai savurează valurile de ifose şi parfum ale Elenei Udrea, riscă să rămână la condiţia de servitori ai unei cucoane fără substanţă politică. Adică masă de manevră şi umplutură la dispoziţia lui Traian Băsescu.
Vasile Blaga s-a trezit de frică. Şi din pumnii politici ai preşedintelui. Şi la chiţăielile Elenei Udrea. Şi a ripostat calm, elegant, ţintit, devastator şi cu suficientă ironie şi simţ al umorului. Pentru prima dată după ani de politică, Vasile Blaga pare îngrijit în exprimare, ocolit de bruiajul dezacordurilor, cu un discurs clar, fără strângeri de fălci şi mârâituri ameninţătoare de vameş dezamăgit. Să-i fi folosit anonimatul, să fi învăţat ceva din lupta cu Ciclopul Trăienel? Nu ştiu! Dar, pentru prima dată, Vasile Blaga pare a da semne că s-a trezit din buimăceala politică în care plutea.
Post-scriptum:
După ce a lăsat să se înţeleagă că poate scoate partidul de sub influenţa lui Traian Băsescu şi de sub rochiile Elenei Udrea, Vasile Blaga o întoarce ca la Ploieşti. Luni s-a întrecut pe sine într-un şir de limbi politice care îl readuc în postura în care era înainte. Aceea de vameş speriat de propriile dosare şi aranjamente.
Cornel Nistorescu
