Gândul zilei: ”Nimic nu te pune mai mult în încurcătură decât faptul de a sta de vorbă cu cineva care are mai multe cunoștințe decât tine.” (Aldous Haxley)

Religie
Ortodox = Sf. M. Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna; Sf. Împăraţi Marcian şi Pulheria.
Romano-catolic = Ss. Întemeietori ai Societăţii „Slujitorii Sf. Fecioare Maria”.
Reformat(Calvin) = Álmos, Donát.
Greco-catolic = Teodor Tiron, m (+ sec IV). €.
Mozaic = 13. Adar 5771.
Musulman = al-khamis: 13. Rabi al-Awwal 1432.

Evenimente
1411: În urma luptelor pentru succesiunea la tron, Musa, unul din fiii sultanului Baiazid, a devenit sultan cu sprijinul lui Mircea cel Bătrân.
1600: Filosoful Giordano Bruno este ars pe rug pentru erezie, la Campo de’ Fiori în Roma.
1866: Pe baza decretului lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865, a început să funcționeze Banca României, constituită prin transformarea filialei din București a Băncii Imperiului Otoman; primul președinte al băncii a fost Ion Ghica (17 februarie/2 martie).
1867: S-a realizat dualismul austro-ungar luand astfel naștere Imperiul Austro-Ungar.
1904: A avut loc, la Milano, premiera mondială a operei „Madame Butterfly” de Puccini.
1941: Al doilea război mondial: Părintele polonez Maximillian Kolbe a fost arestat de către trupele germane pentru scrierile sale anti-naziste și ajutorul dat unor refugiați evrei. Kolbe își va da viața în schimbul altui prizonier la Auschwitz.
1947: În Austria, a fost emisă „A doua lege privind național-socialismul”, prin care foștii naziști erau excluși din viața publică.
1979: Declanșarea războiului de graniță chino-vietnamez.
1993: Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu „â” în interiorul cuvântului și a formei „sunt” în loc de „sînt”.
1999 – Greva minerilor din Valea Jiului. Au avut loc, în localitatea Stoeneşti, judeţul Olt, confruntări violente între forţele de ordine şi grupuri de mineri porniţi înspre Capitală. Liderul Ligii Sindicatelor Minere din Valea Jiului, Miron Cozma, este arestat la Caracal, alături de Romeo Beja şi alţi lideri ai minerilor. Ministerul de Interne prezintă bilanţul înfruntării: 36 de victime spitalizate.
2001: A fost efectuat, în SUA, cel de-al doilea transplant de mână reușit.
2008: Kosovo și-a autoproclamat independența față de Serbia.

Nașteri
1519: François de Guise, militar și om de stat francez (d. 1563)
1591: Jose de Ribera, pictor și gravor spaniol (d. 1652)
1752: Friedrich Maximilian Klinger, scriitor francez (d. 1831)
1803: Edgar Quinet, istoric, scriitor, filozof și filoromân francez (m.1875)
1845: Infanta Antónia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a a Portugaliei și mama regelui Ferdinand al României (d. 1913)
1877 – S-a născut André Maginot, om politic francez, ministru de război. La 11.12.1929, propune întărirea graniţei franco-germane printr-o linie de fortificaţii, cunoscută sub numele de „Linia Maginot” (m.07.01.1932).
1881: Ion Manolescu, actor român (d. 1959)
1888: Otto Stern, fizician germano-american, laureat al Premiului (d. 1969)
1916: Raf Vallone, actor italian (d. 2002)
1917: Ioana Radu, cântăreață româncă (romanțe și muzică populară) (d. 1990)

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=_jvy8_S92K8#t=2s
1932: Doru Popovici, compozitor și muzicolog român
1934: Alan Bates, actor
1941: Mihai Ursachi, scriitor român (d. 2004)
1951: Ion Lilă, scriitor român
1951: Octavian Belu, antrenor de gimnastică artistică

1955: Mo Yan, scriitor chinez, laureat Nobel
1963: Michael Jordan, jucător de baschet american

1981: Paris Hilton, actriță americană

Decese
1600 – Giordano Bruno – filosof renascentist italian, adept al teoriei coperniciene despre Univers (conform acestei teorii, Pămîntul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi în jurul propriilor axe), pe care o dezvoltă, este ars pe rug, la Roma, ca eretic, din ordinul Inchiziţiei (n.1548).
1609: Ferdinando I de’ Medici, Mare Duce de Toscana (n. 1549)
1673: Moliere (Jean Baptiste Poquelin), dramaturg francez (n. 1622)
1827: Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog elvețian ce a înnoit viziunea asupra metodelor de predare în învățământul primar, promotor al învățământului în mediul rural (n. 1746)
1856: Heinrich Heine, poet, ultimul reprezentant al romantismului german (n. 1797)
1923: Teodor T. Burada, folclorist, etnograf și muzicolog, descoperitorul bocetului popular (n. 1839)
1947 – A murit scriitoarea franceză de origine română Elena Văcărescu. A fost laureată în două rînduri cu premiul Academiei Franceze. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topîrceanu, Minulescu, Vinea (n.21.09.1864).
1971: Miron Radu Paraschivescu, poet, publicist și traducător român (n. 1911)
1972: Ion Petrovici, filosof și memorialist (n. 1882)
1975: Chivu Stoica, om politic, președinte al Consiliului de Stat în perioada 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967; a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu (n. 1908)
1996 – A murit Hervé Bazin, poet, romancier şi eseist francez, preşedinte al Academiei Goncourt (1973-1996) (n.17.04.1911).
1996: Alexandru Roșca, psiholog, membru al Academiei Române (n. 1906)
2001: Richard Wurmbrand, misionar creștin, autor a peste 18 cărți tipărite în peste 70 de limbi, deținut politic în regimul comunist (n. 1909)

Personalitatea zilei – Heinrich Heine

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet și prozator german.
A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

Heine s-a născut dintr-o familie evreiască din Düsseldorf, Germania. Tatăl său a fost un comerciant care, în cursul ocupației franceze a constatat că s-au deschis noi perspective pentru evrei. Când tatăl său a dat faliment, Heine a fost trimis la Hamburg, unde unchiul său, Salomon, un bancher bogat, l-a încurajat să se pregătească pentru o carieră în comerț.
După ce și afacerea lui Heine a dat faliment, el s-a hotărât să studieze dreptul la universitățile din Göttingen, Bonn și la Universitatea Humboldt din Berlin, dar în final, deși a absolvit în 1825, a constatat că literatura este mai interesantă decât dreptul.
În această perioadă s-a hotărât să se convertească de la Iudaism la Protestantism. Acest lucru i-a fost necesar, deoarece în multe din statele germane, li se aplicau restricții severe evreilor, în multe cazuri fiindu-le chiar interzisă practicarea unor profesii. Una din profesiile interzise pentru evrei era și cea de profesor la universitate, care devenise țelul lui Heine.
Heine și-a justificat convertirea, spunând că aceasta a fost „biletul său de intrare în cultura europeană”. De fapt se pare că nu a fost chiar așa. Vărul și binefăcătorul său, compozitorul Meyerbeer, nu a fost nevoit să se convertească pentru a pătrunde în cultura europeană. Pentru tot restul vieții, Heine a s-a confruntat cu elementele incompatibile ale dublei sale identități, germane și evreiești.
Heine este cel mai bine cunoscut pentru poezia lirică, din care o bună parte (mai ales lucrările de tinerețe) a fost pusă pe muzică de compozitori de lieduri, dintre care cel mai reprezentativ a fost Robert Schumann. Și alți compozitori, între care Richard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf și Johannes Brahms, au pus pe muzică versuri ale lui Heine. Chiar și în secolul al XX-lea, Hans Werner Henze și Lord Berners le-au urmat exemplul.
Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).
În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocrație.
Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau considerați ca făcând parte din mișcarea Junges Deutschland (Germania tânără)
Cu toate acestea, de la distanță, a continuat să comenteze politica germană. În 1844 a scris Deutschland. Ein Wintermärchen (Germania. O poveste de iarnă), un fel de dare de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul Vorwärts. În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum (Atta Troll: Visul unei nopți de vară), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania.
Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde (Printre străini). În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce alții opinează că a avut sifilis. A murit la Paris și a fost înmormântat în Cimitirul Montmartre.
În 1933, în cursul raidului întreprins de naziști asupra Institut für Sexualwissenschaft (Intitutul pentru științe sexuale), printre cărțile arse în Piața Oprerei (Opernplatz) din Berlin s-au găsit și lucrările lui Heine.
Se pare că replica din piesa sa Almansor, din 1821: Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen (Acolo unde se ard cărți se vor arde, până la urmă, și oamenii) a reprezentat o sumbră prevestire.
Pagină realizată de Grigore Ciascai