”Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.” (Marcu 12, 1-12)
Noi în vorbirea curentă folosim expresia: după faptă şi răsplată! Oare la ce se pot aştepta lucrătorii care au nesocotit obligaţiile convenite şi asumate? Noi mai spunem: lăcomia strică omenia. Lăcomia şi nerecunoştinţa au îndemnat pe lucrătorii din vie să se răzvrătească împotriva stăpânului viei.
Înţelegem că via este lumea întreagă, iar noi, oamenii, suntem lucrătorii tocmiţi să lucreze în această vie. Sinceri să fim, vom descoperi în mulţi dintre noi comportamente similare acelor nevrednici lucrători.
Ignorăm cu bună ştiinţă orice încercare a lui Dumnezeu de a ne aduce pe calea dreptăţii şi a credinţei. Ne îndemnăm unii pe alţii la a lucra cele rele şi dăunătoare sufletelor, decât pe cele bune şi plăcute lui Dumnezeu.
De două mii de ani Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu vine în via Tatălui ceresc şi aşteaptă roadele promise. Cam tot de pe atunci omenirea parcă se străduie să sădească altă vie, să sape un alt teasc şi să zidească un alt turn. Care ne va fi răsplata? (Pr. Dumitru Păduraru)
