”Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit”. (Marcu 7, 14-24)

Se afirmă că învăţăturile Domnului Iisus Hristos ar fi învechite şi nu se mai potrivesc omului modern. Se consideră că este nepotrivit să vorbim despre înviere, cruce, rugăciune sau smerenie.
Accentul acum se pune doar pe ceea ce-ţi poate oferi momentul, pe trăirea facilă şi iresponsabilă. O clipă trebuie să-ţi aducă cât mai multă desfătare. Or, din fragmentul evanghelic de astăzi, constatăm cât de actuale sunt mustrările Domnului Hristos.
Păcate erau şi acum 2000 de ani, păcate şi prilejuri de păcate sunt şi astăzi. Ceea ce distruge sufletul omului sunt cele ce ies din inima omului, adică faptele şi simţămintele care ar putea fi evitate sau îndreptate. Ne spune Domnul Hristos care sunt cauzele celor rele, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunile, neruşinările, hoţiile, ignoranţa şi nepăsarea.
Pentru omul modern supus tentaţiilor şi asaltat de păcate exista o speranţă numită Iisus Hristos. Sfântul Efrem Sirul aşa ne învaţă: „Cel ce pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască“. (Pr. Dumitru Păduraru)