”Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale”. (Marcu 10, 46-52)
Bartimeu, fiul lui Timeu, locuia în Ierihon. Când Domnul Iisus Hristos a intrat în oraş, a simţit că ceva se întâmpla în jurul său. Mulţimile vorbeau despre Iisus, Învăţătorul din Nazaret. Mulţi mărturiseau că El a făcut multe minuni.
În sufletul lui Bartimeu a încolţit o speranţă! Oare ar fi posibil ca şi el să vadă lumina zilei? Şi a îndrăznit! Bartimeu L-a numit pe Domnul Hristos „Fiul lui David“. Doar un om al lui Dumnezeu putea să-i ofere vederea. Mântuitorul l-a chemat la Sine, iar orbul şi-a lăsat haina şi a venit în faţa Lui. Ceea ce a dorit a primit.
Domnul Hristos i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit“. Acel sâmbure de credinţă care a încolţit în inima lui Bartimeu în scurt timp a ajuns să crească şi să rodească. A crezut în vindecare şi iată acum vedea şi el rodul credinţei. Bartimeu din zilele noastre să fie cu luare aminte. Doar dacă strigi, Domnul Hristos te cheamă la Sine! (Pr. Dumitru Păduraru)
