Gândul zilei: ”Când un om sărac mănâncă un pui de găină, înseamnă că e bolnov ori săracul, ori puiul.” (proverb armenesc)
Religie
Ortodox = Sf. Sfinţit Mc. Clement al Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel;
Romano-catolic = + Ss. Emerenţiana, fc. m.; Ildefons, ep.
Reformat(Calvin) = Zelma, Artúr.
Greco-catolic =  Sf. m. Clement şi Agatanghel.
Mozaic = 18. Shevat 5771.
Musulman = al-‘ahad: 17. Safar 1432.

Evenimente
1556: Cel mai dezastruos cutremur din lume; au murit 830.000 de oameni; provincia chineză Shaanxi.
1465: Ștefan cel Mare, domn al Moldovei, cucerește garnizoana maghiară din cetatea Chiliei
1512: Începe domnia, în Țara Românească, a lui Neagoe Basarab (1512-1521).
1556: A avut loc cel mai dezastruos cutremur din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shaanxi.
1821: Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.
1878: Armistițiul din războiul ruso-româno-turc de la 1877-1878. Sfârșitul Războiului de Independență.
1948: Adunarea Deputaților adoptă o nouă lege electorală care exceptează, sub diferite motivații, participarea unor categorii importante la vot.
1955: A avut loc prima audiție, la Paris, a „Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente”, de George Enescu
1973: Președintele american Richard Nixon a anunțat încheierea unui acord care a dus la încetarea ostilitățiilor militare din Vietnam.
1981: Municipiul București înglobează, alături de cele șase sectoare administrative, și Sectorul Agricol Ilfov. Acest al șaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune și orașul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în județ, cu reședința în București.
1986: Rock and Roll Hall of Fame au fost introduși primii membri: Little Richard, Chuck Berry, James Brown, Ray Charles, Fats Domino, Everly Brothers, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis și Elvis Presley.
1990: CFSN hotărăște participarea Frontului Salvării Naționale la alegeri și amânarea alegerilor pentru 20 mai. Ca urmare, Doina Cornea demisionează din CFSN.
1997: Guvernul elvețian anunță acordul privind crearea unui fond „de ajutorare a victimelor Holocaustului”.
1999: A cincea mineriadă: Miron Cozma și Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja și Bărbăteni și să promită o creștere salarială pentru ortaci de 30–35%. Minerii se reîntorc în Valea Jiului.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=WlccBw3lOwA#t=0s
2001: Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autorizează clonarea embrionilor umani în scopuri științifice.

Nașteri
1688: Ulrica Eleonora a Suediei, regină a Suediei (d. 1741)
1783: Stendhal (Marie-Henri Beyle), scriitor francez (d. 1842)
1832: Édouard Manet, pictor francez (d. 1883)
1840: Ernst Karl Abbe, fizician german (d. 1905)
1853: Vintilă C.A. Rosetti, publicist român (d. 1916)
1872: Paul Langevin, fizician și inventator francez (d. 1946)
1899 – S-a născut actorul american Humphrey Bogart („Regina africană”, „Casablanca”, „Calea cea grea”) (m.14.01.1957).
1898: Serghei Eisenstein, regizor, scenarist, scenograf, teoretician rus (d. 1948)
1907 – S-a născut fizicianul japonez Hildeki Yucawa (Premiul Nobel pentru Fizică, 1949); s-a ocupat de fizica nucleară şi de razele cosmice, emiţând ipoteza existenţei mezonului, particulă descoperită, ulterior, în razele cosmice (m.08.09.1981).
1915: Arthur Lewis, economist britanic, laureat Nobel (d. 1991)
1918: Gertrude Elion, om de știință american, laureat Nobel (d. 1999)
1928: Mircea Horia Simionescu, scriitor român (d. 2011)
1928 – S-a născut actriţa franceză Jeanne Moreau. În 1992, i se decernează premiul „Leul de aur” pentru întreaga sa activitate („Jurnalul unei cameriste”, „Moderato cantabile”).
1929: John Charles Polanyi, chimist canadian, laureat Nobel
1937: Elisabeth Păunescu, poetă și prozatoare româncă, stabilită din 1980 în SUA
1940: Ileana Mălăncioiu, poetă româncă
1943: Gary Burton, compozitor american de jazz
1957: Prințesa Caroline de Monaco

Decese
1516: Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Castiliei (n. 1452)
1549: Ioan Honterus, umanist sas din Transilvania (n. 1498)
1744: Giambattista Vico, filosof italian (n. 1668)
1806: William Pitt cel Tânăr, politician britanic (n. 1759)
1820: Prințul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea și tatăl reginei Victoria (n. 1767)
1931: Anna Pavlovna Pavlova, balerină rusă (n. 1881)
1947: Pierre Bonnard, pictor francez (n. 1867)
1981: Samuel Barber, compozitor american (n. 1910)
1989: Salvador Dalí, pictor, grafician, eseist spaniol (n. 1904)
2000: Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu, personalitate a chimiei românești, membră a Academiei Române (n. 1909)
2002: Pierre Bourdieu, sociolog francez (n. 1930)
2004 – A murit Sacha Distel, cântăreţ de succes şi compozitor francez. Printre melodiile care l-au făcut celebru se numără: „La belle de ma vie”, „Toute la pluie tombe sur moi”, „Scoubidou” (n.29.01.1933).

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=liX20LLqW1A#t=0s
2004 – A murit Helmut Newton, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti fotografi din lume (n.31.10.1920).

2005 – A încetat din viaţă faimosul om de televiziune american Johnny Carson, gazda a emisiunii „Tonight Show” de pe NBC, care a dominat programele de seara la televiziunea americana timp de 30 de ani.

Personalitatea zilei – Salvador Dali
Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania – d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-mediei pentru a-și spori averea și gloria.

Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.
În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar – decepționat de sistemul de predare – incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă.

Este interesat de futuriștii italieni, apoi de „Școala de Metafizică” a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă.
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată „Dalí sau antiobscurantismul” (1931).
Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta „formele suprareale”. Ca alternativă la „automatismul psihic” preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca „metodă paranoico-critică”, pe care o definește drept „o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”. Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitația tulbure a inconștientului (paranoia) și reușesc a căpăta formă numai datorită raționalizării delirului (momentul critic).
Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere, din care preia doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente – oameni, animale obiecte – într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității.
În 1929 întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieții lui. Reușește să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit artistul.

Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa – gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia.
Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea „divinul Dalí” sau pur și simplu „divinul”. Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărtrurisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui.
Până în ultima perioadă a vieții lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine „marchiz de Pubol”, deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.
Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul „Galatea” din al său „Teatro-Museo”, unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.
Pagină realizată de Grigore Ciascai