MOARTEA UNUI JANDARM
„Eu, sergent major Zlampa Daniel-Marcel militar al Forţelor Armate, jur credinţă patriei mele ROMÂNIA.
Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.
Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare.”
Acesta este jurământul pe care colegul, camaradul şi prietenul nostru ZLAMPA DANIEL-MARCEL l-a depus la începutul carierei militare. Şi putem spune cu mâna pe inimă că pentru el aceste cuvinte au însemnat un legământ care i-a definit din acel moment viaţa până la ultimul pas.
ZLAMPA DANIEL-MARCEL a fost pentru colegii săi o lumină. O lumină atât de puternică încât, precum o lumânare puternică sau o stea gigantică, a ars mai repede decât semenii săi.
Născut la data de 05.08.1968 în localitatea Şomcuta Mare, judeţul Maramureş, fiul lui IOAN ALEXANDRU şi MARIA, DANI, cum era cunoscut de cei dragi şi apropiaţi, a fost un copil cuminte care iubea dreptatea. Ulterior, fiind un tânăr serios şi harnic, a urmat un pas firesc – îmbrăţişarea unei cariere militare.
Tot ce a însemnat omul ZLAMPA DANIEL-MARCEl, a însemnat şi militarul, jandarmul ZLAMPA DANIEL-MARCEL. Nu a trebuit mult că să urce treptele ierarhiei militare, devenind comandantul grupei de jandarmi din Şomcuta Mare. Calităţile sale l-au făcut să fie iubit şi apreciat de oamenii din comunitate, de subordonaţi şi de comandanţi. Pentru viaţa militară ireproşabilă şi merituoasă a fost recompensat de nenumărate ori, seriozitatea şi profesionalismul său ducând la înaintarea în grad înainte de expirarea stagiului minim în grad.
Dani şi-a împlinit viaţa alături de soţia sa VIORICA MARIANA, viaţa binecuvântându-i cu doi copii minunaţi: PAUL VASILE şi ŞERBAN IONUŢ. Fiind un soţ şi un părinte exemplar a umplut viaţa de familie cu belşug, iubire şi fericire iar împreună cu soţia sa, cu responsabilitate pentru viitor, au crescut doi copii educaţi , harnici şi preocupaţi de învăţătură.
Poate, pentru că punea o părticică din inima şi sufletul său în tot ceea ce făcea, în fatidica zi de 11 ianuarie 2013, la o activitate de pregătire fizică, fără niciun semn prevestitor, inima sa s-a oprit. Nici iubirea şi nici disperarea colegilor şi a salvatorilor nu au putut să o convingă să repornească, să-l păstreze pe DANI lângă noi.
Ne împăcăm cu gândul că DUMNEZEU a dorit alături un ostaş bun şi credincios. Şi pentru că 44 de ani au fost prea puţini pentru a returna toate darurile pe care le-a primit la venirea sa pe lume, ştim că ce a rămas nedăruit îi va folosi în Împărăţia Cerurilor.
Cu ostăşescul „Domnule plutonier major, avem onoarea să vă salutăm!”, pentru ultima oară luăm poziţia drepţi şi cu lacrimi pe obraz şi sufletele triste ne luăm rămas bun cu onoruri militare de la OMUL şi JANDARMUL – ZLAMPA DANIEL-MARCEL luni, 14 ianuarie 2013 în locul pe care l-a iubit, Şomcuta Mare.
„Dumnezeu să-l odihnească în pace”.
