Religie
Ortodox = (+)Botezul Domnului (Boboteaza)
Romano-catolic = +EPIFANIA DOMNULUI; Ss. Gaspar, Melchior şi Baltazar, magi.
Reformat(Calvin) = Gáspár, Menyhért, Boldizár (Baltazar).
Greco-catolic = +Botezul Domnului(Boboteaza). Sfinţirea Mare a apei.

Evenimente
1066: Harold al II-lea este încoronat ca rege al Angliei.
1540: Regele Henric al VIII-lea al Angliei s-a însurat cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves
1714: Inginerul englez Henry Mill a patentat mașina de scris. Prima mașină de scris comercială a fost patentată abia în 1868 de inginerul mecanic american Christopher Latham Sholes
1838: Samuel Morse a efectuat prima demonstrație a sistemului său de telegrafie în orașul Morristown, New Jersey
1912: New Mexico este admis drept cel de-al 47-lea stat al SUA
1926: Crearea Companiei germane aeriene „Lufthansa”
1929: Alexandru I Karagheorghevici – rege al Serbiei, Croației și Sloveniei (1921-1929), rege al Iugoslaviei (1929-1934) – a abolit Constituția, a dizolvat guvernul și a instaurat un regim de dictatură
1942: „Pan American Airlines” devine prima companie aeriană comercială care efectuează zboruri în jurul lumii.
1950: Prin Decretul nr.6/6 ianuarie 1950, promulgat de Prezidiul MAN, la 13 ianuarie 1950, se hotăra înființarea coloniilor (lagărelor) de muncă. Lagărele își încep activitatea la 14 ianuarie 1950. Între 1950-1954, au fost internate în lagărele de muncă 22077 de persoane
1990: România: Reînființarea oficială a Partidului Național Liberal

2001 – Papa Ioan Paul al ll-lea a închis Poarta Sfîntă a catedralei Sf. Petru, pe care a deschis-o în noaptea de Crăciun a anului 1999, marcând astfel sfârşitul jubileului anului 2000, prin care s-au celebrat cele două milenii de la naşterea lui Iisus.

2002 – Pugilistul român Leonard Doroftei a cucerit titlul mondial la profesionism, la categoria semiuşoară (62 kg), versiunea WBA, în urma victoriei obţinute la puncte la San Antonio (Texas) în faţa argentinianului Raul Balbi.
2003: Începerea procesului intentat lui Zacarias Moussaoui, singura persoană pusă sub acuzație până în prezent pentru atentatele de la 11 septembrie 2001
2007: La Bâlea Lac, județul Sibiu s-a inaugurat prima biserică ecumenică de gheață din România

Nașteri
1367: Richard al II-lea al Angliei (d. 1400)
1412: Ioana d’Arc, eroină națională a Franței, supranumită „Fecioara din Orléans” (d. 1431)
1760: Ioan Budai Deleanu, scriitor, filozof și istoric român (d. 1820)
1802: Ion Heliade Rădulescu, scriitor și politician român (d. 1872)
1822 – S–a născut arheologul Heinrich Schliemann; încercând să identifice locurile evocate în epopeile homerice, Schliemann a descoperit Cetatea Troiei şi tezaurul atribuit regelui Priam (m.26.12.1890).
1832: Gustave Doré, pictor francez (d. 1883)
1848: Hristo Botev, poet bulgar (d. 1876)
1858: Albert Henry Munsell, pictor american (d. 1918)
1861: Victor Horta, arhitect și designer belgian (d. 1947)
1878: Carl Sandburg, poet și prozator american (d. 1967)
1881: Ion Minulescu, poet, prozator și dramaturg român (d. 1944)
1882: Emil Monția, compozitor român (d. 1965)
1892: Martin Berger, regizor, realizator a două dintre filmele interbelice românești, „Ciuleandra” și „Venea o moară pe Siret”
1897: Ionel Teodoreanu, scriitor român (d. 1951)
1900: Maria de România, Regina Iugoslaviei, fiica regelui Ferdinand al României și soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei (d. 1961)
1907: Ion I. Agârbiceanu, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1971)
1924: Kim Dae-jung, fost președinte al Coreei de Sud (d. 2009)

1927 – S-a născut baritonul David Ohanesian, cel mai apreciat „Oedip” al secolului XX. A fost distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de comandor (m. 30 sept 2007)
1930: Paul Louis Lampert, jurnalist român de origine alsaciană
1938: Adriano Celentano, cântăreț italian
1953: Malcolm Young, chitarist de origine scoțiană (AC/DC)
1955: Rowan Atkinson, actor britanic
1969: Ilie Dumitrescu, fotbalist român

Decese
1831: Rodolphe Kreutzer, violonist, compozitor francez (n. 1766)
1852: Louis Braille, pedagog francez, inventatorul alfabetul Braille (n. 1809)
1884: Gregor Johann Mendel, călugăr, botanist și cercetător austriac (n. 1822)
1919: Theodore Roosevelt, al 26-lea președinte american (n. 1858)
1932: Iacob Negruzzi, scriitor român, membru al Academiei Române (n. 1842)
1945: V. I. Vernadski, naturalist, mineralog și cristalograf rus(n. 1863)
1974: Laurențiu Faifer, dramaturg (n. 1916)
1981: Archibald Joseph Cronin, scriitor englez (n. 1896)
1990: Pavel Alexeevici Cerenkov, fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel (n. 1904)
1993: Rudolf Nureev, balerin și coregraf rus (n. 1938)
John Birks Gillespie (Dizzy), trompetist american de jazz (n. 1917)
1999: Michel Petrucciani, pianist și compozitor francez de jazz (n. 1962)

Personalitatea zilei – Ioana d’Arc

Ioana d’Arc (Joan of Arc sau Jeanne d’Arc) (n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să reîntoarcă pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de o sută de ani (1337 – 1453).

Născută în ianuarie 1412, la Domremy,(Burgundia, azi provincia Lorena), Fecioara din Orleans este considerata cea mai importanta figură din Evul Mediu al Franței. Ioana a afirmat de nenumărate ori ca auzea voci de origine divină (considerate astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau sa mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. Trimisă să conducă trupele franceze care asediau cetatea din Orleans, Ioana d’Arc a reușit sa o cucerească în doar 9 zile (afirmație falsă, contrazisă de realitatea istorică). După mai multe victorii în serie, ea a contribuit la încoronarea regelui Charles VII la Catedrala de la Reims.
În anul 1415, francezii sunt învinși de către Henric al V-lea la Azincourt. După această victorie, regele Angliei întreprinde cucerirea sistematică a Franței. Mai mult decât atât, prin rușinosul tratat de la Troyes – consecință a asasinării ducelui de Burgundia, Ioan Fără Frică, de către oamenii Delfinului, viitorul Carol al VII-lea – Henric al V-lea reușește să se facă recunoscut drept moștenitor al coroanei Franței. Fiul lui Carol al VI-lea și al lui Isabeau de Baviere este renegat de propria mamă și considerat bastard. Tronul Franței este promis fiului lui Henric al V-lea, căsătorit cu Catherine de Valois (fiică a lui Carol VI).
Delfinul (viitorul Carol VII) se refugiază la Bourges. Chinon și Bourges sunt capitalele sale. Domnește numai la sud de Loara și legitimitatea lui este din ce în ce mai mult pusă la îndoială. Restul Franței – inclusiv Parisul, cucerit de anglo-burgunzi în anul 1418 – aparține englezilor. Robită, populația franceză se află într-o stare jalnică.
Legenda creată pe la 1900 despre Ioana spune:
La vârsta de 13 ani, Ioana d’Arc aude „voci” care îi comandă să meargă la Bourges și să salveze regatul. În anul 1428, locuitorii din Domremy fug din fața armatelor anglo-burgunde, care dau foc bisericii. Ioana este martoră la violarea și uciderea surorii sale, Catherine, de către soldații englezi. „Vocile”, pe care numai ea le aude, devin imperative. Reticentă până atunci, se hotărăște să-i mărturisească unchiului său că primește ordine misterioase să meargă să elibereze regatul. Acesta o duce la castelanul de Veaucouleurs, Robert Bedricourt, un fidel al casei de Valois. Sceptic la început, căpitanul se lasă convins până la urmă. Îi dă un cal, o mică escortă, veșminte bărbătești și o scrisoare de recomandare pentru a se putea apropia de Delfinul Carol (regentul Charles).
În februarie 1429, tânără – acum în vârstă de 16 ani – pornește spre Chinon. Anturajul Delfinului încearcă să-l convingă că demersul ei poate fi o capcană. Soacra acestuia, Yolande d’Aragon – care avea o mare influență asupra sa – insistă s-o primească, pentru că a auzit de „puterile” Ioanei. Carol hotărăște să o pună la încercare. Fata îl recunoaște „după un semn” și îi dezvăluie patru profeții.

Timp de trei săptămâni este interogată de prelați și teologi care încearcă să verifice dacă spune adevărul. Dată pe mâna moașelor, pentru a confirma dacă este virgină, cum pretinde, Ioana spulberă orice îndoială asupra sa. I se dau armură, stindard și escortă. Cât despre spadă, unii spun că i-ar fi dat-o căpitanul de Veaucouleurs, iar alții susțin că ar fi găsit-o în biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, după cum îi indicaseră „vocile”.
Oamenii de arme acceptă să i se supună. Istoricii apreciază ca uluitor faptul că tânăra se face ascultată de bărbați ce nu au obișnuința disciplinei. Venirea ei îi redă încrederea Delfinului, care aștepta impasibil căderea Orleansului, aflat de multă vreme sub asediul armatei comandate de Talbot.

Conform legendei, la 29 aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi, mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să „spargă” fortăreața. Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul.

Dar adevărul istoric dezvăluit recent este altul: Ioana ajunge la Orleans la o săptămână după ce englezii ridicaseră asediul. Legenda continuă: Vestea împlinirii primei profeții a Ioanei este răspândită în întreaga Franță. Toată lumea vede în acest prim triumf semnul că este trimisul lui Dumnezeu.
Însă Fecioara din Orleans nu face aceeași impresie asupra englezilor. Ei râd mai ales când, înainte de fiecare bătălie, le trimite mesaje de curtoazie, prin care le cere să plece de bună voie acasă. Este pentru prima oară, după multă vreme, când trupele franceze îi înving pe englezi, reușită cu consecințe psihologice profunde. Victoriile se țin lanț. La 18 iunie, la Patay, armata engleză, condusă de Falstaff și Talbot, este din nou înfrântă.
Ioana îl convinge pe Delfin să profite de avantajul obținut și să accepte să-l conducă la Reims, pentru a fi uns rege, după cum i-au comandat „vocile”. În pofida sfaturilor înțelepților, ale prudenților și intriganților, se supune planului său. După 15 zile de călătorie triumfală, Ioana și Delfinul intră în Reims.

Carol al VII-lea este uns rege în prezența ei și a stindardului. Se împlinește a doua profeție. Arhiepiscopul Regnaud de Chartres îndeplinește ritualurile solemne. Ungerea alungă ultimele îndoieli asupra legitimității Delfinului și este esențială pentru ca poporul să-l considere singurul și adevăratul suveran. Ioana d’Arc vrea să profite de elanul popular și să continue lupta, pentru a-i alunga din întreaga țară pe englezi. Însă regele tergiversează. Yolande d’Aragon îl sfătuiește de această dată să nu o mai sprijine. Carol al VII-lea semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Încep eșecurile pentru Fecioara din Orleans. Participă la o serie de lupte fără glorie. Se spune că „vocile” încetaseră să-i mai vorbească, după ungerea regelui. Ducele de Burgundia asediază Compiegne în anul 1430. Ioana vine în ajutorul orașului.

La 24 mai, este făcută prizonieră de către un cavaler burgund, care o capturează în timp ce încearcă să iasă din încercuire. Eroina pune la cale o evadare, însă Jean de Luxembourg o vinde regelui Angliei, care o închide la Rouen. Carol al VII-lea nu o ajută, cu toate că ea este convinsă că o va răscumpăra. Este acuzată de erezie de către Universitatea din Paris, care cere să fie judecată de tribunalul Inchiziției. La 24 mai 1431, în cimitirul din Rouen, fata semnează printr-o cruce (nu știa să scrie) actul de abjurare. Se spune că ar fi fost mințită că hârtia conține altceva. Cert este că, două zile mai târziu, fecioara din Orleans retractează. Este arsă pe rug, la 30 mai, în piața Vieux-Marche din Rouen. Moare strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.

Este adevărat, Carol al VII-lea nu a făcut nimic pentru eliberarea eroinei. Totuși, nu a uitat-o cu totul. El este inițiatorul procedurii care anulează sentința din 1431. Cere ca procesul Ioanei să fie declarat nedrept, pentru a rezulta că ajutorul pe care i-l dăduse provenea de la Dumnezeu. Ordonă să se demonstreze că judecătorii au fost nedrepți și că englezii îi voiau moartea. Inocența fetei este foarte importantă pentru legitimitatea sa ca suveran. Sentința este anulată în 1456. Ioana d’Arc este reabilitată. Dar reabilitarea este limitată. Nimeni, nici la curte, nici în sânul bisericii, nu dorea, la acea vreme, sanctificarea sa. Este beatificată abia în 1905, în scopul întăririi Partidului catolic, în momentul în care Republica franceză se pregătea să voteze legea separării Bisericii de stat. Ioana este sanctificată (canonizată) abia în anul 1921, când în fruntea Franței se afla o putere de dreapta.
Revenind la ultimele cercetări despre epoca Ioanei, s-a constatat:
Legenda a fost creată pe la 1900 de naționaliștii francezi în vederea revanșei cu Germania;
Ioana era bolnavă ceea ce putea atrage suspiciunea de posesiune demonică și/sau vrăjitorie, iar pedeapsa era uneori arderea pe rug;
Ioana nu a luat parte la lupte; faptele de arme i-au fost atribuite de falsificatori;
Legenda intră în categoria: mitul necesar.
In secolul al XIX-lea, naționalismul a înflorit în toată Europa. Au apărut peste noapte epopei istorice și legende falsificate(Cântecul lui Roland, Cântec despre oastea lui Igor, legende despre Ioana D’Arc, despre Duguesclin etc) În privința bolii ei există mai multe diagnostice presupuse: epilepsie, migrenă, tuberculoză și schizofrenie. Din lipsă de informații despre viața Ioanei d’Arc, niciun diagnostic nu a întrunit consensul specialiștilor.
De exemplu, pentru schizofrenie DSM-IV listează efecte colaterale dar severe ale bolii, cum ar fi vorbire dezorganizată, comportament dezorganizat sau catatonic, nivelare afectivă, alogie și avoliție. Se pare că Ioana n-a avut astfel de simptome. De exemplu, subtilele ei răspunsuri au forțat tribunalul să nu mai țină ședințe publice.
Pagină realizată de Grigore Ciascai