Începem mereu o clipă, un minut, o oră, o zi sau un an, cu speranţa că vom fi mai fericiţi. Viaţa în ansamblul ei este o sumă de începuturi şi tot atâtea sfârşituri. La toate aniversările care marchează lucrurile plăcute  din viaţa noastră, facem urări de fericire care includ toate gândurile de bine şi sănătate. Şi avem nădejdea că această dorinţă  profundă sau mai puţin profundă de a fi fericiţi se va realiza în timp cât mai scurt în viaţa noastră sau a celor felicitaţi.

Chiar şi printre drepturile omului există dreptul la fericire. Am mai scris despre fericire că ar fi un sentiment profund de împlinire a idealurilor  vieţii care include: mulţumirea, înţelegerea, liniştea şi bucuria misterioară continuă împletită cu siguranţa şi nădejdea dragostei eterne. Este o stare care defineşte omul care a aflat adevărul despre existenţa, scopul şi ţinta lui. E o fericire care te apropie de infinit, de absolut şi e eternă. Oamenii confundă satisfacţia cu fericirea de multe ori şi de aceea sunt şi puţini oameni fericiţi. Pentru fericire trebuie să lupţi prin răbdare, studiu, descoperire proprie şi convingerea că ştii adevărul care aduce lumina, viaţa, şi un echilibru psihic şi fizic, precum şi spiritual deopotrivă, menţinând conştiinţa curată.

Nu demult m-a întrebat cineva dacă sunt fericită. Mi-a enumerat câteva din lucrurile pământeşti şi mi-a spus că nu înţelege cum de pot fi atât de liniştită când ştiu că viaţa „m-a vitregit de anumite împliniri şi că nici nu lupt pentru ele”. I-am răspuns că toate aceste pe care ea le-a enumerat le consider  neînsemnate în comparaţie cu o conştiinţă curată şi cu un drum drept, aşa cum mi l-am propus din frageda mea copilărie. Unii sunt încercaţi mai mult, alţii sunt mai puţin. Important e să ştii să mulţumeşti Lui Dumnezeu pentru protecţia oferită. Oameni răi? La tot pasul! La despărţire mi-a urat fericire. De asta depindea, oare, fericirea mea? Nu! Fericirea nu depinde de circumstanţele şi de împrejurările vieţii, ci de inima mea pregătită în linişte spirituală de a fi mulţumit de existenţa lui Dumnezeu în viaţa mea.

Îmi amintesc, cu ceva timp în urmă, am ascultat o dezbatere despre fericire şi printre protagonişti s-a aflat un tânăr de numai douăzeci şi nouă de ani. El susţinea că Dumnezeu ne-a creat pe pământ pentru a fi fericiţi. Şi de aceea ne-a instituit şi cadrul legislativ prin care El a încercat să ne civilizeze şi nu să ne constrângă, arătându-ne că fericirea constă să respecţi aceste legi. Şi ca să poţi atinge acest deziderat de a fi fericit trebuie să alegi şi să hotărăşti tu, ca persoană, să respecţi întru totul aceste reguli, deoarece aşa îţi menţii conştiinţa curată. Dacă ţi-o pătezi, sufletul devine răvăşit, nemulţumit, pribegind mereu printre capricii şi dorinţi nedrepte, revărsându-se în afară ca un pahar plin de amar, cinism şi deznădejdi. Dar dacă coştiinţa umană este curată, sufletul va revărsa din el izvoare de apă vie, fiind o binecuvântare pentru cei din jur. El a mai adăugat că conştiinţa poate fi spălată doar prin întoarcerea spre Dumnezeu care prin jertfa Fiului Său, iartă toate păcatele regretate şi reabilitează omul din punct de vedere al demnităţii lui, ca o „coroană a creaţiunii” Sale. Şi această fericire v-o urez şi eu să o aveţi şi să o păstraţi ca o comoară care nu se poate estima: o coştiinţă curată. Oamenii cu coştiinţă curată pot să treacă încercările prin forţa care o dă spiritul unui cuget curat, acesta e secretul!. În acest cadru se situează atât fericirea din viaţa persoană, familială cât şi în cea socială, profesională.  Ea este asigurată de sinceritate, obiectivitate şi statoricie privind respectarea principiilor de viaţă. Şi ştiţi care este ţinta tuturor poruncilor? Este dragostea! Da! Ea dă fericirea adevărată şi nu numai satisfacţia de moment a unei clipe de plăcere, ci împlinirea prin convingerea că tot ce faci este drept şi bine în faţa Lui Dumnezeu.

Desigur că, nu cred că există român care să nu dorească fericirea familiei sale şi a poporului său. Dar, oare, ştim noi cum să aflăm fericirea? Numai făcând pe alţii fericiţi. Să ştiţi! Nu poţi fi fericit doar golit de sinele egoist şi parşiv. Liber de firea care ar dori să fie el mai presus de alţii, dai mereu toată preţuirea pentru fiecare fiinţă umană şi îi vrei binele. Şi faci ceva, un gest cât de mic să îi vezi pe cei din jurul tău fericiţi, vrând să le protejezi mereu sufletele.  Ce bine ar fi ca liderii noştri să gândească cu mult respect şi dragoste pentru masele acestea care aşteaptă să vină vremuri mai bune! Dacă fiecare politician s-ar aşeza în genunchi, în fiecare dimineaţă în odăiţa lui şi ar înălţa o rugăciune spre Dumnezeu, cerând de la El înţelepciune precum făcea odată împăratul Solomon din Biblie, câte lucruri urâte s-ar putea preîntâmpina!  Ce lucruri frumoase s-ar putea realiza în armonie şi înţelegere bazate pe respect reciproc!

Un alt secret al fericirii îl putem afla din Evanghelia după Matei capitolul cinci, în predica Domnului Isus, cea mai importantă predică din lume. Acolo se spune că „ cei cu inima curată” pot fi fericţi şi vor vedea pe Dumnezeu. Acum rămâne ca fiecare să ne analizăm şi să căutăm fericirea pe calea adevărată şi nu în satisfacţii şi „plăceri de o clipă  ale păcatului”. Domnul Isus ne-a promis că nu ne va lăsa niciodată, cu niciun chip nu ne va părăsi.  Dar asta înseamnă să alegem şi noi drumul drept, cinstit şi adevărat, al unei conştiinţe curate şi al unui duh nou şi statornic.

Cum se poate găsi adevărata fericire? Apropiindu-ne tot mai mult de Dumnezeu, de valorile instituite de El şi în respectarea întocmai a Cuvântului Său. De aici porneşte căpătarea unei noi conştiinţe curate, a unei identităţi spirituale şi a unei mentalităţi care stă la baza acţiunilor  în lupta pentru binele atât personal cât şi general. Scriitorul Alexandru Vlahuţă îi scria fiicei sale într-o scrisoare: „ …să fii bună, ca să poţi fii fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţie, noroc chiar, dar fericire nu”.

Începem o clipă? O nouă zi? Un nou an? Vă doresc din toată inima multă fericire! Dar să nu uitaţi care este secretul! Oricât ne-am dori să fim fericiţi, trebuie să urmăm drumul adecvat spre ea. Altminteri rămânem liber cugetători, fără un adevăr revelat personal, sau ne conducem doar după senzaţii şi instincte, ori interese meschine. Fericirea este, aşadar, foarte aproape de noi. Trebuie să o vedem şi să o urmăm cu inimi curate şi pline de bucurie deoarece Dumnezeu ne-a creat să fim fericiţi, nu să suferim. Deşi trecem câteodată şi prin încercări grele. Trebuie doar să ascultăm de El, sursa noastră de viaţă, bucurie şi împlinire absolută! Viitorul este o necunoscută,dar cu Dumnezeu poate fi luminos pentru fiecare dintre noi.  Vreau să închei cu câteva versuri: „Pornesc la drum din nou/ În largul marelui mister/. Începe o zi, un an, un veac?/ Tot una mi-e./ Eu nu mă tem./ Că am în paşi dumnezeire/. Şi strig şi cânt de fericire/. Şi n-am să tac!” ( poezia „ Nu tac” din volumul „Făclia de dor”, 2010, de Marina Angela Glodici).

Marina Glodici, luj Napoca, 10 decembrie 2014