Invatamantul romanesc este la pamant! Este o propozitie crunta care este tot mai des pe buzele tuturor. Iar rezultatele tot mai proaste din ultmii ani nu fac decat sa ne accentueze mahnirea. Totusi exista si o raza de soare pe cerul negru al dezamagirilor si vine din cea mai mica scoala din Romania. Am dori sa fie o exagerare. Dar nu este! Şcoala există într-un cătun din Maramureş, catunul Cornatean. Într-o încăpere de doar câţiva metri pătraţi, cinci clase, cinci generaţii de copii, fac primii paşi în lumea cunoaşterii. Chiar dacă merg zeci de kilometri pe jos şi nu au curent electric nici acasă, nici la şcoală.
Când nevoia e singurul tău profesor, iar lipsurile sunt primele lecţii care-ţi sunt predate de viaţă, începi să apreciezi chiar şi cele mai mici bucurii. Şi niciun drum, oricât de lung, nu e prea greu de străbătut. Chiar dacă ai doar opt ani şi trebuie să mergi zilnic kilometri întregi prin noroi, doar pentru a avea o şansă la învăţătură.
Pentru cei care nu au crescut în era Internetului şi a telefoanelor inteligente, o ceată pestriţă de copii este imaginea copilăriei. Jocul şi joaca. Bucuria. Inocenţa. Sunt 15 copii pentru care o clădire liliputană este, timp de câteva ore pe zi, şcoală.
Poate, la prima vedere, imaginea pare de ireală. Însă, pentru cei 15 copii care învaţă în Poienile de sub Munte, este mai bun decât nimic. “Aceasta scoala este de 30-40 de ani, la fel si parintii lor au invatat tot aici dar in scoala aia veche, acum cativa ani s-a mutat aici” a povestit Maria Veciunca, invatator.
Sunt cinci generaţii de copii care împart aceeaşi cămăruţă. Şi un singur învăţător care să le ghideze primii paşi în viaţă. E greu. Dar acolo unde există voinţă şi dăruire, nimic nu este imposibil.
“Conditiile is grele, drumul este 10 km dus si intors. In aceasta scoala avem 15 elevi cu cinci clase simultane, clasa 0, clasa 1, clasa 2, a 3 si a 4-a. lucram simultan este foarte greu. Copiii se mai incurca, dar facem in asa fel orarul incat sa nu deranjam unii pe altii”
Când cei din clasa a întâi desluşesc tainele literelor de-o şchioapă, cei mari învaţă matematică. Şi viceversa. “Iti place la scoala? Da. In ce clasa esti? In clasa I. si ce iti place cel mai mult la scoala? Sa scriu, sa citesc” a spus o eleva de clasa 1. “Ce clasa esti? Clasa a II-a. Ce materie iti place cel mai mult. Romana si matematica. Acuma iarna ca se face intuneric acasa. Ai curent? Nu. Si cum citesti? Cum iti faci lectiile, la lumanare? Lampa” a povestit o eleva de clasa a II-a.
Pare trist că drumul spre viitor este şi astăzi, în unele locuri, luminat doar cu o lampă.Însă aceşti copii sunt cei care apreciază la adevărata valoare fiecare oră irosită pe drumuri pline de noroi. Iar dacă aceşti mici eroi pot înfrunta ploile, vântul viscolul pentru a putea învăţa, viitorul nu este chiar atât de sumbru.
Sursa – text, foto si video: Observator Special Antena 1. Imagine: Flavius Medan
