Una dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să  le cultivăm de-alungul întregii noastre trăiri pământene este bucuria de a trăi. Fără această bucurie profundă ce izvorăşte din dragostea de viaţă, incandescenţa sufletului poate să dispară, potrivit cu afirmaţiile unora, odată cu înaintarea  timpului, dar chiar şi de la cele mai fragede vârste. De când ne naştem, răul care luptă mereu împotriva tuturor, are ca scop primordial să răpească fiinţelor umane bucuria de a trăi ce derivă din dragostea necondiţionată, făcând astfel din oameni nişte trecători prin această lume blazaţi şi uşor de manipulat, lipsiţi de voinţa de a lupta împotriva răului şi de a spune un “NU” categoric: urii, pizmei, certurilor, ambiţiilor, răutăţii şi altor roade ale egoismului uman.

De multe ori când stăteam de vorbă cu interlocutorii mei, observam cu uşurinţă cât putem obosi sub presiunea atâtor oameni care parcă sunt teleghidaţi să necăjească, să facă rău aproapelui, cu scopul unic de a le fura bucuria de a trăi, de a le lua entuziasmul de pe faţă, având chiar satisfacţia să îşi vadă semenii că “sunt la pământ”. Trebuie să mărturisesc că am trăit clipe în care dacă nu eram ridicată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu ştiu dacă mai puteam azi iubi, zâmbi sau spera ori lupta mai hotarât “împotriva duhurilor răutăţii care stau în locurile cereşti” din oameni.

Bucuria de a trăi, ori bucuria vieţii îşi are rădăcina nepieritoare doar în dragoste, fiind a doua componentă a roadei Duhului Sfânt (Galateni cap. 5). Sufletul omenesc e ca şi un pământ în care ce semeni aceea cultivi şi seceri. Degeaba strângi în memorie multe lucruri frumoase, dacă nu le imprimi în sufletul tău şi le practici ca un om nou şi sfinţit prin harul nemărginit al lui Dumnezeu. Lucruri necunoscute? NU! Doar uitate de mulţi şi pentru alţii sunt nişte teorii, de aceea “practica i-a cam omorât” prin iubirea de sine şi de lucrurile materiale, care se pare că le-a anihilat cu totul fericirea şi bucuria vieţii, înlocuindu-le cu satisfacţie, ori noroc, cum spun ei. Vorbeam despre fericire ca şi de o stare în care aspiraţiile sunt atinse, iar bucuria vieţii constă în a le păstra ca şi o comoară nepreţuită. Şi primul lucru pe care trebuie să îl respectăm şi să îl păstrăm cu sfinţenie este însăşi Viaţa din noi. Ea ne este dată de Dumnezeu pentru a urma “şcoala nobleţei” prin golirea sinelui, (asta, însemnând şi suferinţă uneori) şi umplerea cu Duhul Său. Ca să putem înţelege că bucuria noastră nu poate fi deplină doar atunci când avem bucuria Domnului Isus, adică cea a libertăţii sufleteşti de sub toate fărădelegile şi tentaţiile acestei lumi.

Şi oare, cum putem avea bucuria de a trăi cu adevărat în noi? Bucuria vieţii care nu ne-o poate răpi nimeni şi niciodată este bucuria mânturii, ce derivă din credinţa fiecărui ins în jertfa Domnului Isus şi pocăinţa şi regretul pentru toate faptele rele săvârşite. Abia atunci, Duhul lui Dumnezeu crează în om o personalitate spirituală care implementează o stare de bucurie lăuntrică profundă independentă de împrejurări şi care luminează mereu fiecare colţişor sufletesc şi îl face să se simtă iubit cu adevărat, scăpat de orice situaţie grea şi de sub povara tuturor tentaţiilor lumeşti de  încălcare a legilor divine şi a celor pământeşti.

Să ai bucuria de a trăi! Ce frumoasă stare! Să trăieşti cu bucuria omului împlinit prin credinţa că Dumnezeu te-a inclus în planul Său de mânturire şi să ai onoarea să fii lucrător împreună cu El. Să lupţi împotriva oricărui fel de nelegiuire alături de cerul întreg pentru binele întregii rase umane. Să ştii că trăieşti sub ochii Creatorului care vede totul şi ştie totul despre fiecare, e o mare bucurie.  E o mare împlinire să trăieşti cu bucuria omului care are o conştiinţă curată prin credinţa că Domnul Isus te-a mântuit de sub puterea păcatului care încearcă să degradeze omenirea. Dacă bucuria adevărată a vieţii îşi are sorgintea în dragoste, atunci ea este promotoarea păcii lăuntrice care „întrece orice pricepere” omenească. Bucurie în momente de încercări? DA! Bucurie când oamenii te lovesc, te bârfesc şi caută să te destabilizeze prin orice mijloace? DA!

Într-o altă ordine de idei, nu poţi să-i mulţumeşti o lume întreagă şi de judecata ei nu scapă nimeni. Dacă te vede că eşti optimist în necazuri, încerci să te încrezi în providenţă şi  aştepţi ajutorul lui Dumnezeu în linişte şi pace sufletească, sunt unii care spun că eşti insensibil, neinteresat, inconştient şi alte „epitete şi comparaţii” din partea celor care nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă că scăparea noastră se află doar în Dumnezeu. El e gata să ne ajute, să ne mântuiască să ne este alături în orice împrejurare. El ne înţelege cu adevărat şi absolut pe toţi. Slavă Lui!

Aşadar, să avem dragoste de viaţă, bucuria vieţii şi a muncii împlinite printr-o conştiinţă curată, deoarece acesta este secretul unei vieţi pline de sens. Bucuraţi-vă, pentru că avem un Dumnezeu VIU şi plin de bunătate şi îndurare înnoitoare! „Bucuraţi-vă în Domnul! – zic, iarăşi zic: Bucuraţivă!”

Marina Glodici, Baia Mare, 18 septembrie 2014