Cineva îmi spunea, cu ceva timp în urmă, că în societate există un fenomen care se pronunţă pe zi ce trece şi anume senzualitatea în gesturi, îmbrăcăminte şi în atitudine, ceea ce înseamnă şi în gândire. Este foarte adevărat ce spun specialiştii că oamenii reacţionează în funcţie de nevoile lor primare. Însă, sunt foarte mulţi care au învăţat în mod deja profesionist să manipuleze prin publicitatea unor lucruri care ţin de nevoile primare şi care pot determina voinţa privitorilor.

De aceea, modul de a gândi determină acţiunea şi atitudinea faţă de unele situaţii sau persoane întâmpinate de-alungul vieţii. Îndepărtându-se de lucrurile spirituale, omenirea a ajuns să gândească doar prin prisma nevoilor trupeşti şi de aceea relaţiile sociale au suferit leziuni grave, privind autenticitatea, statornicia şi durata lor.

În general, oamenii îşi fac planuri pământeşti, privind profesia, căsătoria şi alte lucruri, de altfel bune şi necesare, dar cele mai importante lucruri sunt nevoile sufleteşti şi duhovniceşti pentru că acestea dacă rămân neacoperite, omul se va simţi neîmplinit cu toate lucrurile materiale pe care le realizează. Se observă o presiune asupra oamenilor, un ritm neiertat de accelerat al timpului care face să nu ne mai ajungă orele să ne mai gândim la noi înşine, la suflet şi la liniştea pe care am pierdut-o, alergând după cele pământeşti şi materiale.  Şi asta nu ar fi totul. Unii o fac pe toate căile bune sau rele, numai să ajungă la o oarecare stare materială. De aceea au lepădat într-o mare măsură decenţa atât în gândire cât şi în atitudine şi dacă trebuie să apeleze la senzualitate o fac fără nicio rezervă şi atunci … gândesc prin prisma ei. Şi judecă pe alţii după cum trăiesc şi gândesc ei.   Am citit undeva o mică istorioară despre un misionar care predica la un moment dat într-o piaţă din Franţa. Pentru a fi provocat, o femeie îmbrăcată sumar a intrat în mulţime şi s-a aşezat în faţa predicatorului. El i-a înţeles intenţia şi i-a spus pe un ton blând şi compătimitor: “Fiţi liniştită, doamnă, eu am predicat şi în triburi”. Aşadar, atunci când ai o minte disciplinată şi protejată de Duhul Sfânt, nimic nu poate să te distragă. Desigur, că există multe persoane cu intenţii rele, dar mai sunt şi oameni cu minţi care concluzionează orice gest ca fiind senzual. De aceea, e bine să ştim să facem deosebirea dintre ei.

Ne uităm la generaţiile din urmă şi descoperim căsnicii bine închegate, prietenii adevărate, altruism, solidaritate şi compasiune printre oameni. Şi ştiţi de ce? Pentru că erau simpli, decenţi şi nu amestecau lucrurile intime cu cele sociale. Ştiau că sufletul omului trebuie să fie împlinit şi de aceea încercau să se cunoască mai bine unii pe alţii, să-şi cunoască sufletele şi să descopere lucrurile care îi adună,  pentru că era important să aibă aspiraţii şi valori comune. Şi asta atât pentru colaborarea în societate, cât şi pentru închegarea căsătoriilor. Acum totul e ca să se cunoască fizic, respectiv intim, după care descoperă cu stupoare că nu se înţeleg.  Dar … înainte nu îşi puneau problema asta, ci doar atracţia fizică, ajungându-se la declin sentimental prin fornicaţie şi  senzualitate în îmbrăcăminte şi în vorbire. Toate acestea sunt ca un fel de “fata morgana”. Deoarece lucrurile de suprafaţă pot înşela amarnic, după cum şi aparenţele la fel.

În general, oamenii care se ghidează după instinct şi senzualitate, sunt ingraţi, deoarece pot produce neplăceri foarte mari celor din jur. Recent, mi s-a dat şi mie să am o experienţă destul de neplăcută, din partea unor oameni  fireşti din punct de vedere spiritual.

De ce unii oameni îşi fac tot felul de imaginaţii despre alţii şi le promovează ca realitate, n-am putut înţelege niciodată. Parcă ei ar trebui să dicteze cum şi ce sentimente să aibă fiecare, ce li se cuvine unora şi  altora şi ce e bine şi ce nu pentru alţii. Urmăresc relaţiile altora şi încearcă să le controleze prin şiretenie, manipulând şi aducând uneori mari prejudicii vieţilor personale. La început e un joc frumos pentru ei, apoi o practică ce duce până la devianţă sau chiar infraţionalitate, afectând armonia interumană generală în societate. Asta înseamnă să se ocupe cineva de lucruri care nu îi sunt adecvate ca indivind şi să intervină în viaţa personală a altora, ceea ce constituie un abuz de drept, pînă la urmă.

Mi-au plăcut întotdeuna oamenii decenţi, care gândesc frumos şi care pledează decent. Spre deosebire de cei care sunt primari, senzuali şi folosesc aceste lucruri să-şi atingă nişte scopuri, oamenii decenţi sunt disciplinaţi mentali şi vorbesc doar lucruri concrete care pot fi probate, iubind adevărul. Aceştia nu confundă niciodată buna cuviinţă, politeţea  şi simpatia cu atracţia sexuală. Este o datorie a noastră să iubim oamenii şi e normal să fim atenţi, sensibili şi manieraţi cu cei din jur. Senzualitatea are şi ea locul ei în viaţa intimă a oamenilor şi trebuie ţinută sub controlul mental şi al  voinţei de a fi drept şi corect atât faţă de tine însuţi cât şi faţă de cei din jur, protejând astfel sufletul de tulburări şi de lucruri neplăcute. Atunci când se întâlnesc unul senzual cu unul decent în gândire apar unele disensiuni. Mi s-a întâmplat şi mie şi cred că multora, să nu poţi negocia cu cineva ceva pentru că nu există acelaşi simt al răspunderii, respect şi bună credinţă. Dar am cunoscut şi oameni decenţi şi respectuoşi cu care mi-a fost mai mare dragul să colaborez deoarece aveau bunul simt, cei şapte ani de acasă şi un profesionalism impecabil.

Duhul Sfânt este în contradicţie cu desfrânarea, cu  viaţa bazată pe senzaţii şi nu pe simţiri echilibrate şi disciplinate. Oamenii care sunt credincioşi şi sunt născuţi din nou, au un comportament şi un fel de a se raporta în societate echilibrat, deoarece dorinţele trupeşti sunt subordonate spiritului care este un volant în viaţa lor.  “De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. … (1 Petru 1:13). Aşadar, să fim Oameni spirituali, cinstindu-i pe toţi din jurul nostru!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 11 septembrie 2014