Da! Pot să scriu şi să “strig cu litere de tipar”, că, la Şinca Nouă a fost o minune. O minune de sărbătoare. O sărbătoare a localităţii, o sfântă trăire cum nu prea mi-a fost dat să văd. Oamenii din Şinca Nouă sărbătoreau 250 de ani de când au părăsit vatra vechiului sat şi au poposit pe meleagurile actuale. Anul 1764 rămâne unul jalon. 2014 este anul care marchează începutul istoriei acestei minunate localităţi, an în care 88 de familii din Şinca Veche, au refuzat să renunţe la credinţa noastră ortodoxă şi să treacă, fortuit, la catolicism. Au mai refuzat şi să facă parte din Armata Imperială. Pentru acestea, au decis să-şi părăsească vatra strămoşească – azi Şinca Veche, casele, pământurile cu tot ce aveau acolo, să se retragă în pădurile din amonte – pe Valea Şinicii – cu cca 9 km mai sus.
Singurul obiect din vechea localitate pe care l-au luat, a fost clopotul de la biserică, cel existent şi astăzi, de fapt. Despre acest clopot se spune că are puteri divine, că de fiecare dată când începe să bată piatra (gheaţa), localnicii merg la biserică. Când se trage de… limba clopotului, această “piatra cerului”, încetează sa se năpustească peste localitate şi vieţuitorii ei.
La deplasarea sa din urmă cu 250 de ani, oamenii au transportat clopotul numai pe vârfuri de dealuri şi munţi, fără să traverseze vreo apă. Până în anul 1968, Şinca Nouă a avut statutul de comună, dar în urma reorganizării teritoriale din anul 1968, şi refuzului oamenilor de a se colectiviza, a fost trecută la nivel de sat aparţinător comunei Poiana Mărului. A durat aceasta pedeapsă comunistă până în 10 mai 2002, când Şinca Nouă a revenit la statutul de comună.
Localnicii consideră acest lucru un dar Dumnezeiesc şi tot dar Dumnezeiesc este considerat de şincani faptul că omul care s-a zbătut şi a luptat pentru dobândirea acestui statut (de comună) a fost inginerul Dumitru Flucuş, actualul primar, omul care, de la reânfiinţarea comunei este permanent edilul şef al acestei frumoase localităţi. Au “înflorit” astfel vechile tradiţii populare, obiceiurile de sărbători, iar portul popular românesc se află la loc de cinste în Şinca Nouă.
Multe, multe şi frumoase împliniri au realizat şincanii cu acest inimos primar, Dumitru Flucuş . Sunt prea multe şi prea frumoase ca să fie enumerate, dar, nici rost nu şi-ar avea. Cele bune sunt lăsate de Domnul. Şi totuşi, de ce eu, omul de dincoace de munţi, din oraşul de sub (cum îi zicea Mircea cel Bătrân), Râmnicului, de ce scriu despre evenimentele care s-au răsturnat peste Şinca Nouă!? Păi…, iată de ce! Bunul meu prieten de-acum, Ioan Godja, directorul Radio TvUnirea din Viena (şi aş putea spune reprezentantul comunităţii româneşti de acolo), alături de distinsa soţie, doamna Norica Godja, au fost invitaţi la acest emoţionant eveniment. Un telefon – invitaţie şi în 2-3 ore am fost deja la…
Prima tangenţă a fost sediul primăriei unde am intrat şi spre marea mea surpriză, nicio culoare politică dintre cele acre pe care le ştim şi care ne-au acrit de tot. Pe toate holurile şi în toate încăperile erau doar tablouri cu icoane pictate de copiii comunei cu vârste… de la clasa a III-a în sus. În urma unui riguros program întocmit de oficialităţile şincane, încep să se desfăşoare după proiectul stabilit. Constat că mereu în preajma primarului Mitruţ Flucuş stau doi titani ai culturii şi şcolii româneşti: Conf. Univ. dr. Gheorghe Roşculeţ de la Universitatea – Braşov şi Prof. Univ. dr. Marin Cârciumaru de la Universitatea Târgovişte, dar şi preotul comunei, Sorin Suciu. Ştim cu toţii că am ajuns aici prin credinţă, prin cultura neamului românesc, prin şcoală. Iată trepiedul de aur pe care se sprijină primarul de la Şinca Nouă, prietenul meu, Dumitru Flucuş. Cu şcoala, credinţa, cultura şi consătenii, acest inimos om merge înainte şi prin muncă dovedeşte lumii că merită să fie consemnat cu litere de tipar, cu litere de aur, în paginile vremurilor. Da! Merită! Oamenii acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu sunt obişnuiţi cu munca, sunt mândrii cu asta şi, datorează acest lucru necolectivizării, educaţiei prin muncă. De multe ori a menţionat acest lucru primarul în multele-i şi frumoasele-i cuvântări. Cum să nu menţionez aspectul că viceprimarul Adrian Ciocan, un om la fel de destoinic, şi-a lăsat frumosul costum popular românesc cu care era îmbrăcat la ceas de mare sărbătoare, şi-a luat ţinuta de muncă, de serviciu, şi cu noaptea-n cap împreună cu alţi edili, planta flori pe rondurile florale ale comunei. Cum să nu te minunezi când vezi un om tânăr ca dr. Elena Cristina Niţu, cercetător la Complexul Naţional Muzeal , care ne vorbeşte despre descoperirile arheologice din Şinca Nouă şi Ţara Făgăraşului de parcă ar fi trăit pe viu acele momente. Un om bine documentat, convingător.
Iată că şincanii au şi un asemenea muzeu. Mai au o fanfară minunată, au un cor bisericesc, numeroase ansambluri artistice şi multe, multe altele, dar mai presus de orice au permanent în suflet tradiţiile strămoşeşti, frumosul port popular românesc pe care-l poartă cu atâta mândrie. Pe tot parcursul acestor evenimente şincainii noi, în frunte cu primarul au fost îmbrăcaţi în aceste ţinute sfinte. Am văzut şi copii mici, de 4-5 luni, în braţele părinţilor îmbrăcaţi în costume populare.
Maica stareţă de la Mănăstirea Şinca Veche, dar şi părintele Matei, stareţ al mănăstirii Şinca Nouă, foarte frumos au vorbit despre cele două comunităţi, despre hărnicia oamenilor, au elogiat şi binecuvântat evenimentul de la Şinca Nouă. Un om special este şi d-na Daniela Ciocănaru, coordonatorul centrului de pictură, dar şi soţia preotului din satul Ohaba, dirijor al corului bisericesc care a dat un spectacol de toată frumuseţea. Elena Mărgineanu, economist şi consilier comunal este omul care, alături de primar şi ceilalţi consilieri participă activ la bunul mers al localităţii, la finalizarea multiplelor proiecte şincane. De părintele Sorin Suciu, preot al comunei Şinca, la fel, numai şi numai vorbe frumoase. Am asistat la un ceremonial liturgic săvârşit de I.P.S. Laurenţiu Streza, Mitropolit al Ardealului şi P.S. Visarion Bălţat – Episcop de Tulcea. S-a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească pentru celebrarea în mod festiv a 250 de ani de la întemeierea localităţii Şinca Nouă, prin părăsirea în masă a vetrei vechiului sat pentru păstrarea credinţei ortodoxe. Acest măreţ eveniment coincide cu un altul, în speţă, 120 de ani de la sfinţirea bisericii . În cadrul Sfintei Liturghii am mai asistat la hirotonisirea întru preot a unui diacon. S-au făcut rugăciuni de mulţumire şi de binecuvântare pentru cele aproape 60 de familii care au împlinit şi depăşit 50 de ani de căsătorie. Rugăciuni s-au făcut pentru toţi cei prezenţi la măreţul eveniment, pentru localnici, pentru fiii satului plecaţi şi stabiliţi în alte locuri, pentru românii din răspântii, din împrăştiere, dar şi pentru oaspeţii sosiţi din diferite părţi ale lumii.
După Liturghie, la Muzeul Eroilor s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru toţi înaintaşii, pentru eroi, dar şi pentru cei câţiva veterani de război, tablouri vii, pe care Satul Şinca Nouă îi păstrează cu grijă, stimă şi respect. Au continuat aceste manifestări emoţionante cu depunerea de coroane de flori în sunetul fanfarei locale, mândrie a şincanilor. Din îndepărtata Belgia, a sosit un om minunat, un adevărat ambasador al culturii româneşti, doamna Maria Nicolescu, sufletul acestei manifestări, argintul viu al acestei sărbători, omul care şi-a adus prieteni de peste tot. Deşi este plecată de peste 40 de ani de acasă, nu şi-a uitat nici o clipă provenienţa şi participă activ la aceste evenimente, cu sufletul, dar şi… material. Artistă lirică, iniţiatoarea proiectelor, doamna Maria Nicolescu, nu a venit cu… mâna goală, ci cu nişte prieteni, români, de toată calitatea. Am cunoscut astfel pe doamna Raia Rogac, jurnalist, scriitor şi pe doamna Maria Mocanu cercetător în domeniul etnografiei al academiei din Republica Moldova, interpret folk, scriitor, redactor la Radio România – filiala Chişinău, ambele doamne de la Chişinău. Andreea Tănascu alături de mama sa, Simona Tudor de la Radio TvUnirea –Wiener Neustadt, sunt iarăşi personaje care au dat culoare evenimentului. Ce să mai zic de prietenii mei de acum, familia Friederike şi Viorel Băietu din Mombris-Germania sau de Maria Ana şi Emil Mateiaşi din Hannover, tot Germania.
Aceştia din urmă şi-au adus un aport deosebit alături de doamna Maria Nicolescu din Belgia, făcând un film despre Şinca Nouă. Acest film, în perioada 5-6 iulie 2014, la Herculane, unde s-au prezentat în concurs alte 36 filme, cu participanţi din România, Germania, Belgia, Austria şi Republica Moldova, a obţinut un frumos premiu.
În total, la acest Festival de Film s-au acordat 9 premii, printre cele premiate fiind şi filmul “Crâmpei Românesc”, realizat de Maria Nicolescu din Belgia. Acest film al oamenilor din Şinca Nouă a fost oferit de Liga Asociaţiilor româno-germane din Germania, pentru unitate europeană în gândire şi aspiraţii. Iată deci, un film despre Şinca Nouă, un film deosebit, care, a obţinut un premiu special.
Flacăra-Studio din Republica Moldova, a acordat de asemenea o diplomă d-nei Maria Nicolescu pentru filmul “Crâmpei Românesc” prezentat în cadrul Festivalului de film “Hercules.ro”.
Festivalul de decernare a premiilor de film, a avut loc la Hotelul “Dacia” de la Băile Herculane şi s-a bucurat de o largă respiraţie naţională şi internaţională. Cum totul este trecător, iată că şi sărbătoarea de la Şinca Nouă a luat sfârşit. Localnicii au trecut rapid la muncile specifice. Oaspeţii au plecat mai mult decât mulţumiţi la casele lor, la treburile lor, la fel şi eu care închei şi semnez aici, nu înainte de a mulţumi şi felicita locuitorii din Şinca Nouă, pe minunatul lor primar, Dumitru Flucuş.
La Mulţi Ani, oameni buni!
Puiu Răducan, Băile Olăneşti 19. 07. 2014