Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de două mitinguri anemice organizate în Capitală. Ambele au fost îndreptate împotriva guvernanţilor, chiar dacă unul din ele avea anunţat un scop cu iz intelectual, acela de a demonstra solidaritatea cu Andrei Pleşu, omul de cultură ce a intrat (voit?) în conflict cu realizatorii de emisiuni de la Antena 3. Au fost două mitinguri false, artificiale, care nu şi-au atins obiectivele pentru că ele au fost deturnate de către cei care au manipulat demonstraţiile.
Mitingul politic a fost organizat de Partidul Mişcarea Populară, pentru a arăta oamenilor că acesta este singurul reprezentant al dreptei pe care se poate conta în bătăliile electorale din acest an. Pentru că în Bucureşti mişcarea este luată mai mult în derâdere decât în serios, liderii PMP au apelat la buzunarele sponsorilor pentru a aduce la locul faptei sute de simpatizanţi din întreaga ţară. Cu greu s-au putut aduna ceva mai puţin de 4.000 de populari, care odată ajunşi de la dracu-n praznic şi-au dat seama că sunt prezenţi la o făcătură regizată, nicidecum la un protest veritabil împotriva Guvernului Ponta.
S-au prins şi ei că nu au cum protesta împreună cu Elena Udrea, Ion Ariton, Teodor Baconschi sau alţi pedelişti portocalii alăturaţi mişcării preşedintelui. Toţi dezertorii ajunşi în fruntea mişcării abia de-şi pot număra proprietăţile şi economiile adunate în vremea guvernării lor. Ei nu au cum să protesteze cinstit şi corect alături de oamenii simpli care poate chiar cred în această formaţiune. Dar cei care s-au postat deja în frunte nu au cum să convingă pe cineva că ar putea reprezenta o soluţie pentru relansarea dezvoltării României, după ce au pustiit-o aşa cum nici turcii ori tătarii n-au făcut-o.
Protestul neconvingător din Piaţa George Enescu a fost dominat de prestaţia Elenei Udrea, cea care a turuit vrute şi nevrute, baliverne pe care nici ea nu le crede, dar trebuie spuse pentru a arăta tuturor cine este liderul dreptei politice din România. Insuccesul acţiunii trebuie decontat doar celor doi organizatori, Elena Udrea şi Traian Băsescu. Mitingul a fost de fapt o afacere în doi, un pas înainte spre conturarea viitorului politic al Elenei Udrea, o reţetă nereuşită pentru reglarea unor conturi pe partea dreaptă a politicii. Cei care au văzut în Andrei Pleşu candidatul ideal al dreptei pentru Cotroceni, au căzut în capcana întinsă, organizând mitingul anemic în care cel mai vizibil protestatar dintre cei 300 de participanţi a fost statuia lui Spiru Haret de la Universitate. E limpede că adepţii acestei variante trebuie să se lase păgubaşi, să abandoneze ideea, având în vedere că PMP a strâns de zece ori mai mulţi adepţi la protest, chiar dacă au fost prinşi şi aduşi cu arcanul. Cum or fi zâmbit cei doi sforari când au auzit sloganul „Andrei Pleşu preşedinte!”, scandat de fraierii şi naivii susţinători ai intelectualului.
Da, de Pleşu au scăpat, urmează ceilalţi contracandidaţi. De Cătălin Predoiu şi de cei care insistă cu candidatura, se va ocupa personal preşedintele Băsescu. Nu, nu se va amesteca în viaţa politică internă, dar până la urmă, adică după europarlamentare, cei care caută sigur vor afla ceea ce trebuie pentru ca incomodul Predoiu să se retragă de bună voie din cursă. Ar mai rămâne Mihai Răzvan Ungureanu, cel care se preface că nu va ceda, dar s-a împăcat deja cu ideea că nu-i rămâne altceva mai bun de făcut decât să stea în banca lui şi să se consoleze cu gândul că naţia asta împuţită nu-l merită în fruntea ei. Despre Mihail Neamţu nu are rost să vorbim pentru că nici Udrea nu-l bagă în seamă, iar noi nu avem vreo obligaţie să-i pomenim numele.
L-am lăsat la urmă de tot pe Crin Antonescu, cel care face eforturi disperate să se plaseze în postura de lider autentic al dreptei româneşti. Din păcate pentru el, a ascultat de vocea ademenitoare a sirenei Băsescu, abandonând drumul care îl ducea aproape sigur spre victorie, pentru poteca iluzorie servită de perfidul preşedinte. „Dintre Ponta şi Antonescu îl prefer de o mie de ori pe Crin” a repetat de câteva ori sirena Cotrocenilor. Dacă era ceva mai abil trebuia să-l întrebe pe preşedinte pe cine ar prefera dintre Antonescu şi Udrea, că prin zona asta se joacă adevărata carte a candidatului dreptei. Răspunsul la întrebare îl cunoaştem cu toţii, aşa că va rămâne doar candidatul liberalilor, pentru că neamţul de la Sibiu e prea deştept ca să preia ştafeta din mâinile anemicului şi neinspiratului Crin.
În săptămânile următoare vor avea loc evenimente care vor consolida poziţia de candidat la preşedinţie a Elenei Udrea. În mod sigur asta şi aşteptau cei de la PSD: o bătălie uşoară cu un candidat lipsit de şanse. Acum îşi pot permite să meargă la prezidenţiale cu un candidat din afara partidului, tehnocrat sau o personalitate din sfera culturii, finanţelor, economiei. Ar fi singura soluţie înţeleaptă pentru ca ţara să nu ajungă de tot în mâinile unui singur partid. Să sperăm că Ponta şi PSD au înţeles avertismentele venite din partea tuturor cancelariilor occidentale şi nu îşi vor permite să se joace cu viitorul naţiei.
Grigore Ciascai
