După unele informații din mass – media, Israelul cuprinde imigranți veniți din 102 țări, vorbind 82 de limbi. Limba oficială este ebraica și araba. Originarii din România au fost, la un moment dat, 400.000 de persoane, conform presei israeliene de limbă română. Din alte surse am aflat că cifra ar fi în prezent de cca 125.000 de persoane. Părerea mea este că, totuși, evreii originari din România care trăiesc în Israel se apropie de 400.000 de persoane. Afirm acest lucru având în vedere existența a numeroase organizații înființate de către originarii din România, asociații, uniuni, unele cu filiale în toată țara. Sunt organizați și pe zone ale României, de unde provin. Astfel: israelieni originari din Iași, Tecuci, din Vatra Dornei, Bucovineni, din Dorohoi, ș.a. Cei din Dorohoi și împrejurimi au inaugurat în anul 2001, Pădurea martirilor dorohoieni, în Munții Ierusalimului.   

Sunt impresionată și am o stimă deosebită pentru israelienii originari din România pentru că nu și-au uitat locurile natale, limba română, și au promovat cultura românească în Israel; ei sunt oameni capabili, ocupând funcții importante în diferite sectoare de activitate, aducându-și un aport deosebit în dezvoltarea economică și social – culturală a Israelului, integrându-se excelent în societatea israeliană, cu bun simț și seriozitate; ei au pus bazele agriculturii, au înființat așezări omenești pe care le-au transformat apoi în kibuțuri, moșavuri, orașe; ei au fost principalii pioni care au întemeiat multe localități în Israel. În anii 1882 – 1884 deja înființase nouă localități iar până la independența statului au plantat milioane de copaci.

Originarii din România, la începuturile sosirii lor în Israel, au reușit sub toate aspectele, mai puțin în plan politic. N-au reușit să înființeze un partid politic. Prin anul 1998 s-a inițiat înființarea Partidului de Centru pentru Progres însă fără atingerea scopului urmărit. Dar, din punct de vedere al cunoștințelor profesionale și intelectuale, stau în față, ca să zic așa, reușind în viața științifică, în viața economică, în viața artistică, integrându-se în anumite partide mari. Mulți dintre ei ocupă locuri de seamă în Israel. De exemplu, medicul personal al primului – ministru Beniamin Netaniahu, dr. Zvica Bercovici, este venit din România. Alții sunt primari de orașe, actori de prim rang, renumiți în medicină, politehnică, în industrie, profesori la universități, parlamentari, miniștri, diplomați ș.a. Unul din din întemeietorii industriei electronice din Israel, Uzia Galil, este român. Unul din cei care au pus bazele industriei aeronauticii israeliene, ing. Ben Zvi Gutman, care, din păcate, ne-a părăsit recent, este originar din România.

Există o activitate intensă în rândul scriitorilor de limbă română. Există 11 asociații de scriitori de limbi străine plus cea de limbă ebraică,  printre care și Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română. De asemeni, sunt  publicații în limba română, săptămânale, lunare sau trimestriale, plus câteva apariții locale.

S-au creat poduri spirituale între cele două țări, România și Israel, prin organizarea unor acțiuni culturale comune, simpozioane, congrese, o contribuție importantă aducând-o Ambasada României din Israel și Institutul Cultural Român care, pe 23 martie 2014 împlinește zece ani de la înființare. Cu acest prilej îi urez un ”La mulți ani”, cu drag!

Ceea ce nemulțumește pe israelienii originari din România – pe bună dreptate – este problema retrocedărilor de proprietăți confiscate de regimul comunist, problemă care durează ani mulți de acțiuni judecătorești – foștii proprietari fiind purtați pe drumuri, parcă fără de sfârșit, pentru a-și recăpăta dreptul lor.

O altă nemulțumire este aceea a cazurilor de antisemitism.

Cu toate aceste neajunsuri, trebuie să se știe că israelienii originari din România își iubesc țara de unde provin, iubesc poporul român și nu sunt indiferenți față de situația economică, politică și socială a țării materne.

Ca o dovadă în plus că Israelul este un bun prieten al României este și faptul că, odată cu dispariția cortinei de fier, și-a deschis porțile pentru muncitorii români, salvându-se multe familii de la sărăcie. În acest sens, un aport deosebit l-a adus aliaua română, știind că muncitorii români sunt bine pregătiți profesional în toate domeniile de activitate. Începând cu anul 1990 au venit în Israel sute de mii de muncitori români care au construit enorm de mult. În acea perioadă citisem un interviu cu Șeful Poliției Israeliene, Sandu Mazor (originar din România) care ulterior a fost numit ambasadorul Israelului în România și, printre altele, el a spus că nu a avut niciun caz penal în care să fi fost implicat vreun muncitor român. Desigur, m-a bucurat acest lucru și m-a emoționat totodată. Parte dintre muncitorii români care au lucrat cândva în Israel iar acum lucrează în Italia și Spania, au spus că mult mai bine a fost în Israel, evreii fiind mai umani, mai calzi… Multe ar mai fi de scris dar mă opresc aici, având în vedere spațiul de publicare.

La întrebarea mea, ”Care este imaginea românului în Israel?” pe care am pus-o unor israelieni de origine română, am primit următoarele răspunsuri:

Lydia Elron (jurisconsult): Evreii originari din România şi-au pus o amprentă absolut pozitivă în toate domeniile vieţii, în ştiinţă, cultură, artă, atât în literatură, muzica, arte plastice şi teatru, în domeniul armatei şi apărării Israelului, cercetării, în ziaristică ș.a.m.d…. Sunt exemple concrete al nenumăraţilor posesori ai „Premiilor Israel” precum şi alte menţiuni de excepţie!

Asemenea evreilor israelieni de origine română, muncitorii romani din diverse ramuri de activitate, şi-au făurit un bun renume, buni meseriaşi, motiv pentru care un mare număr dintre ei îşi continuă activitatea în Israel, în limitele permise de legile în vigoare.

Pentru a face cunoscută lumii prezența pozitivă a orginarilor din România şi contribuţia lor, atât la crearea Statului Israel, cât şi la dezvoltarea acestuia, în urmă cu câţiva ani s-a născut iniţiativa înfiinţării unui Muzeu al Originarilor din România care să fie construit în oraşul Rosh Pina, oraș care în urmă cu peste o sută douăzeci de ani a fost întemeiat de originari din România! Pe lângă multe alte asociații existente, a luat fiinţă Organizația Unitară a Evreilor Originari din România – A.M.I.R. al cărei scop principal este întemeierea acestui Muzeu, şi ai cărei membrii, animaţi de frumuseţea aceastui ideal, prestează o muncă voluntară demnă de tot respectul şi admiraţia! Menţionez că şi eu activez cu plăcere şi în măsura posibilului în această organizaţie!

A început o muncă serioasă, în colaborare permanentă cu Primăria din Rosh  Pina, şi cu sprijinul Organizației ”Caritatea” şi a Federației Evreilor din România, legată de îndeplinirea unei sumedenii de formalităţi pentru obţinerea permisului de construcţie, păstrarea peisajului, a locurilor şi a monumentelor istorice şi multe altele.

Astăzi suntem în faza colecţionarii materialelor care vor fi expuse la Muzeu . documente pe care le vom primi de la foruri şi instituţii prestigioase locale şi internaţionale, precum şi materiale aparţinând persoanelor particulare, posesori de documente, obiecte, creaţii artistice,etc., legate de istoria evreilor atât în România cât şi în Israel…

Cred că suntem într-o fază avansată, în care ne putem gândi că punerea pietrei de temelie a Muzeului nu mai este un vis îndepărtat, este ceva real, legat de stabilirea unui termen concret în viitorul foarte apropiat!

Andrei Fischof (inginer, scriitor): Nu am prea multă experienţă În acest domeniu, dar e trist că În societatea israeliană, cu israelieni născuţi în România şi trăind în Israel, nu se accentuează îndeajuns rolul nostru în acest domeniu, chiar se simte adesea o oarecare jenă de neînţeles din partea generaţiei de evrei născuţi în România şi făuritori, părtaşi ai faptelor lăudabile, atât de uimitoare în Israel, să recunoască „vina” de a se fi născut în România şi nu undeva în Estul Europei (nota mea: unii dintre ei).

E vina noastră, a celor mai vechi pe pământul Israelului.

Am trecut şi şi eu în cei 38 de ani aici, prin situaţii jenante, în care se făcea o diferenţiere intrinsecă şi aproape instinctivă, în mare, între evreii cu rădăcini în Transilvania şi cei din vechiul Regat, ca o extrapolare a diferenţelor de acest fel „moştenite” din pulsul societăţii româneşti, acel „noi şi ei”, atacând rădăcinile comune în anumite domenii ale celor care au emigrat din România.

Generaţia nepoţilor mei israelieni îşi revendică, pe drept, cunoaşterea acelor rădăcini, creându-se astfel un nou traseu de aducere aminte şi de inpământuire în Țara Israelului, în societatea israeliană.

Sigi Sonntag (ziarist): Poporul român este în primul rând cel cu care am crescut, trăit la bine și la rău. Va rămâne mereu în sufletele noastre cu amintiri frumoase, exceptând cele din perioada Holocaustului.

Muncitorii români care au lucrat și lucrează în țara noastră s-au bucurat și se bucură de un frumos prestigiu pentru hărnicia și competența profesională.

Multe sunt construcțiile care poartă pecetea muncitorilor români veniți să ne ajute să construim țara noastră. Nu ne rămâne decât să le mulțumim și să le transmitem să trăiască în liniște și bucurie!

Lucreția Berzintu, 8 martie 2014