Este un adevăr demonstrat că armonia în familii şi în societate este asigurată de relaţiile interumane de caliltate, respectiv, dragoste, prietenie, colaborare şi  solidaritate.

În general, prietenii sunt oglinda personalităţii tale, nu degeaba există proverbul românesc : „Spune-mi cu cine te împrieteneşti ca să-ţi spun cine eşti”. Prietenia este mai mult decât a spune că ştii de undeva pe cineva, mai mult decât un coleg pe care îl ştii din şcoală sau de la serviciu, mai mult decât un enoriaş dintre membrii unei biserici, pe care îl ştii de mai mulţi ani şi îl saluţi din amabilitate, dar cu care nu ai împărţit niciodată bucuriile şi necazurile. Dar, ce înseamnă prietenia?  Prietenia este  un sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două sau mai multe  persoane, grupuri ori ţări. Prietenia adevărată  are ca sorginte: cunoaşterea, afinităţi comune, onestitatea, stabilitatea şi hotărârea şi în primul rând preţuirea, indiferent de situaţiile care apar în viaţă. De aceea se spune că : „Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Cineva adăuga cu un surâs  mai trist pe buze că atunci vezi cine îţi este prieten când ai vreun succes. Adică nu te invidiază, ci se bucură alături de tine, după cum suferă la fel când eşti mai puţin vesel. Aşadar, prietenia implică dragostea de oameni care Apostolul Pavel o defineşte în epistola întâi către Corinteni capitolul treisprezece.

Şi acum, vă veţi întreba, oare, care ar fi cea mai preţioasă prietenie de pe pământ, care nu te dezamăgeşte niciodată? Este prietenia cu Dumnezeu. Patriarhul Avram  din Biblie,  după ce l-a descoperit pe Dumnezeu, El i-a devenit Prieten pentru veşnicie, iar Enoh „a umblat cu Dumnezeu” până la sfârşitul vieţii.  Actualizând pentru vremurile noastre moderne,  prietenia cu Dumnezeu înseamnă să fii mântuit prin sângele Fiului Său şi să asculţi de legile şi poruncile Lui cu toată seriozitatea şi bucuria.  Domul Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu! Aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii!”. (Evanghelia după Ioan capitolul 13 cu versetul 14).  Şi cum am putea fi consideraţi, noi, oamenii mileniului trei, prieteni cu Dumnezeu? Iată cum: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc Eu”- zice  Domnul Isus.(Evanghelia după Ioan, capitolul 15 cu versetul 14 ).

Sunt mulţi care i-am auzit, spunându-mi că-mi sunt prieteni, însă atunci când au fost în momente bune, se uitau cu indiferenţă şi superioritate, şi se pretindeau a fi credincioşi. De ce acest lucru? Pentru că ei aveau o practică de faţadă şi îşi pierduseră prietenia cu Dumnezeu, nemaiavând şi nepromovând valorile Lui sfinte.  Nu degeaba circulă prin popor zicala: „Când am bani şi-mi merge bine, toată lumea-i lângă mine”. Trăim într-o lume materialistă, oportunistă care „trebuie să se adapteze” în „lupta pentru supravieţuirea finaciară”. Această răsturnare de valori care există acum în societate, aduce mari prejudiciii omului care este creat de a avea un rol mai important decât trăirea materială. Cineva îmi spunea, la un moment dat, când lucram într-o redacţie: ” Nu te supăra, dar dacă nu mă alături cu ei să fiu cinic faţă de tine, au spus că mă dau afară”. Era un coleg din breaslă care a fost sincer cu mine. Mi-a spus cu un regret în privire.  Nu am putut afla exact de la cine începea „săparea” deoarece o făcea foarte ingenios şi cu zâmbetul pe faţă. Şi erau mai multe motive: religioase, politice şi mai ştiu eu ce alte criterii de discriminare inventau. Aşadar, prietenia include întotdeauna şi solidaritatea. Cu timpul a plecat.  Acel cineva căruia i-a „slujit” şi „i-a făcut jocul” l-a promovat, însă, oare, până când? Până va găsi un altul care să îl pună să-l atace şi pe el. Cel rău este mafiot. Merită să fim trădători? NU!  Sunt o categorie de linguşitori care stau în preajma ta să afle, să ştie care sunt şansele şi proiectele tale. Apoi încearcă să le blocheze. Din prietenie? NU! În general, îmi plac oamenii simpli şi sinceri care au drumul lor, sunt gata să solidarizeze cu tine în orice lucru bun şi caută mereu unitatea. Disciplina mentală, educaţia, instrucţia cotează extrem de mult!

Cei ce sunt preteni cu Dumnezeu, ştiu să fie şi prieteni adevăraţi şi cu cei din jur. Ca să fii prieten cu cineva trebuie să ai lucruri comune. Un psiholog dădea explicaţi cuiva că, în căsătorie trebuie să ai valori comune cu partenerul (dragoste, respect faţă de viaţă, familie, persoană, cinste, dreptate, adevăr, seriozitate, stabiliate, hotărâre) altminteri nu se poate închega o relaţie de durată. Dar aşa este şi în prietenie  (neînţelegând relaţii intime, specfice doar în cazul căsătoriilor). Am ţinut să fac paranteza aceasta deoarece sunt mulţi care, neavând gândurile curate sexualizează totul din cauza lucrurilor rele şi ruşinoase cu care îşi hrănesc mintea.

Şi acum, haideţi să ne întrebăm cu toţii! Ce facem când avem probleme în viaţă? Sunăm un prieten? Pe care? Dacă vă puneţi în genunchi şi apelaţi la Cel mai Bun Prieten, adică  la Dumnezeu, atunci, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dar dacă vă bazaţi doar pe oameni, veţi fi dezamăgiţi! Vă asigur de acest lucru!  Lăsaţi „prieteniile rele care strică obiceiurile bune”! Nu vă luaţi după alţii care trăiesc în desfrâu şi în batjocorirea altora!

Împrieteniţi-vă cu Dumnezeu şi veţi avea pacea, liniştea că El administrează toate lucrurile şi le poate aranja în folosul şi spre binele celor ce se încred în El şi sunt chemaţi după planul Său de mântuire.   Îmi aminesc de nişte versuri pe care le-am auzit odată şi mi-au plăcut: „Prieten bun să fii la toată lumea, dar prieten bun pe nimeni să nu-ţi faci!” Doar Dumnezeu merită toată încrederea noastră! El e Domn, Mântuitor, Mare Preot şi Păstorul Cel Bun. Confesaţi-vă Lui în liniştea singurătăţii şi veţi vedea că El este credincios şi drept. Prietenia cu Dumnezeu  înseamnă, însă,  vrăjmăşie sau opoziţie faţă de răul din lume. Alături de Dumnezeu trebuie să mergi doar pe o singură Cale a Vieţii şi a Adevărului. Ceea ce înseamnă Domnul Isus Hristos. Aşa să ne ajute Dumnezeu, tuturor!

Marina Glodici, Cluj Napoca 12 februarie, 2014