„Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa”. (Marcu 9, 33-41)
În rândul ucenicilor Domnului Iisus Hristos au apărut discuţii despre cine este mai mare. Orbiţi de şansa de a prinde un loc de frunte, chiar se sfădiseră unii cu alţii. Le era greu să găsească un algoritm după care să poată face o ierarhizare.
Să reţinem că discuţia a avut loc atunci când Domnul Hristos nu era de faţă, iar ei erau pe cale. Când erau în casă, Mântuitorul i-a întrebat despre sfada lor. În casa lui Dumnezeu nu există o întâietate bazată pe criterii omeneşti, ci toate sunt rânduite după voinţa Sa divină.
Domnul Hristos i-a lămurit cum trebuie înţeleasă întâietatea: „Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor“. La un asemenea răspuns nu s-au aşteptat.
Mântuitorul a luat un copil şi l-a pus în mijlocul lor. Sfânta Tradiţie ne spune că acest copil avea să fie peste ani un ucenic al Domnului Hristos, şi anume Sfântul Ignatie Teoforul, martirizat în timpul împăratului Traian. Fericitul Augustin ne spune aşa: „Invidia separă, sfinţenia uneşte!“. (Pr. Dumitru Păduraru)
