„Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. (Marcu 8, 30-34)
Atunci când Domnul Iisus Hristos le-a vorbit ucenicilor Săi despre prinderea, condamnarea, răstignirea şi Învierea Sa, aceştia au avut reacţii diferite. Cu siguranţă nu puteau crede că Învăţătorul lor ar fi putut avea parte de astfel de tratamente.
Chiar Petru L-a dojenit pe Mântuitorul pentru cele afirmate. Răspunsul Domnului Hristos a fost unul tranşant: „Mergi înapoia Mea, satano! Tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu!“ Intenţia lui Petru a fost bună, însă în faţa sa era chiar Domnul Hristos, Cel ce ridică păcatele lumii.
El a venit în lume pentru a izbăvi fiecare suflet din robia păcatelor. Iar acest lucru se face prin Jertfă, prin Cruce, Răstignire şi Înviere. Şi continuă Mântuitorul: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie!“
Sfânta Cruce este examenul maturităţii noastre duhovniceşti. Să ne cercetăm inima şi sufletul şi să ne întrebăm: „Mai urmez eu pe Mântuitorul? Mai port pe umerii mei Sfânta Cruce?“ (Pr. Dumitru Păduraru)