Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui: Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul? Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt? Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc. Că el este acela despre care s-a scris: „Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta”. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă. (Matei 11, 2-15)
***
Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au venit la Mântuitorul să-L întrebe dacă El este Mesia Cel prezis de prorocii din Vechiul Testament. Domnul Iisus Hristos le-a dat un răspuns indirect: le-a îndreptat privirile spre faptele săvârşite de El.
Orbii vedeau, șchiopii umblau, leproşii se curăţau, surzii auzeau, morţii înviau, iar săracilor li se binevestea. Pentru toate acestea Domnul Hristos nu mai putea fi considerat un om oarecare. „Om” era, însă lucra ca Dumnezeu. Dumnezeu era, dar pentru oameni Se smerea. Prin cuvinte mângâia şi vindeca, prin cuvinte făcea ucenici şi alunga puterea morţii şi a demonilor.
Noi mai suntem dispuşi să-I ascultăm poruncile şi să le împlinim? Ne-am deprins doar a vorbi despre Hristos şi nu cu Hristos. Mântuitorul stă la uşa sufletelor noastre şi bate foarte discret.
Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Mântuirea noastră se lucrează în spaţiul dintre grăirea lui Dumnezeu – adică acea chemare care ne-o adresează Părintele ceresc – şi răspunsul nostru”. (Pr. Dumitru Păduraru)