Cel puțin așa a susținut un gușat cu burdihanul la gură ce împuțește atmosfera Parlamentului de aproape 24 de ani, în prezent fiind la al șaselea mandat! De un sfert de secol poporul român îi plătește nesimțitului salariu, forfetarele, deplasările, concediile, excursiile în străinătate, masa și cazarea în Capitală, mașina și șoferul din dotare, cabinetul parlamentar unde și-a angajat rudele sau amantele. Toate astea sunt la vedere, pe state de plată, facturi și deconturi, pe când despre celelalte avantaje venite de pe urma funcției nu putem vorbi că sunt la negru. În cele mai multe cazuri ele sunt cu mult peste salariu și diurna lunară.
Cu toate astea nu-s mulțumiți cu cât au supt, vor ca privilegiile să le fie atribuite pentru tot restul vieții, că, vezi Doamne, ei sunt aleșii nației și li se cuvine orice. S-a spus zilele acestea că ar fi vorba de o reparație morală din moment ce indemnizația lunară al unui parlamentar ar fi echivalentă cu ajutorul social din Germania, bunăoară. Un altul spunea că prin acordarea pensiilor speciale, parlamentarii au intrat în rând cu aleșii din Uniunea Europeană. De acord cu ei până la un punct. Numai că înainte de a-și vota noile privilegii ar fi trebuit să rezolve o parte din problemele cu care se confruntă cei care i-au ales și îi plătesc.
Pensia medie a românilor s-a mărit cu aproape 25% în ultimii șase ani, ajungând la 890 de lei în 2015, dar inflația cumulată în această perioadă este de 24%. Punctul de pensie nu s-a majorat trei ani (2010-2012), exact atunci când inflația a atins nivelul cel mai ridicat. Fiecare pensionar a fost văduvit, numai prin nerespectarea legii, de o majorare de cel puțin 12% a punctului de pensie. De ei nu se interesează nimeni, puterea de cumpărare scade de la an la an, dar asta nu-l deranjează pe ales. Nu ar fi fost normal ca mai întâi să ajusteze un pic discrepanța uriașă dintre pensia medie din UE și cea de 200 de euro din România?
Același lucru și cu diferențele dintre salarii. La noi salariile bat pasul pe loc, astăzi suntem în situația în care femeia de serviciu are aproape aceeași leafă cu șeful de birou. Salariul minim a tot crescut, e foarte bine, dar la celelalte nu s-a umblat deloc. Uniformizarea retribuției în instituțiile publice este o mare prostie sub toate aspectele. E adevărat și faptul că precedentul a fost creat atunci când magistrații au decis că ei trebuie să aibă privilegii deosebite în raport cu contribuabilul obișnuit al fondului de pensii. Dacă procurorii, judecătorii, angajații serviciilor secrete și alți ”speciali” au lefuri și pensii mai mari decât parlamentarii, normal că le-a sărit muștarul.
Să mai dau două exemple. Salariile din învățământul public au scăzut cu 14% din 2009 în 2015. Cele din Sănătate au crescut cu 13%, dar prețurile s-au majorat cu peste 30%. Cifrele sunt luate din rapoartele oficiale ale Institutului Român de Statistică, nu le-am inventat eu. Sunt discrepanțe uriașe între câștigurile populației majoritare și cele ale castei privilegiate care o duce ca în Rai.
Nerușinarea și nesimțirea nu trebuie explicate. Am râs în hohote când am auzit unul dintre argumentele pentru care parlamentarii ar fi îndreptățiți să beneficieze de pensii speciale. Cică aleșii ar avea anumite interdicții să exercite alte activități aducătoare de venituri în timpul executării mandatului. Dacă au aceste interdicții, de ce își angajează neamurile, de ce iau șpagă din fondurile atrase de la buget pentru diferite proiecte, de ce fac trafic de influență? Cât de nesimțit poate fi un derbedeu de acest gen, care votează ca să aibă o pensie specială de 1.500 de lei după un mandat de patru ani, în vreme ce un profesor de liceu nu ajunge la suma asta după 40 de ani de muncă? Și am luat pragul de jos, pentru că cel cu trei mandate, adică 12 ani, primește o pensie specială de 4.600 de lei, pe lângă pensia rezultată din activitățile anterioare sau ulterioare.
S-a vorbit zilele astea enorm de mult despre democrație, lovitură de stat, implicarea DNA și SRI în politică. S-a spus repetat că Parlamentul este cel care asigură suveranitatea poporului, nicidecum un amărât de procuror sau un general SRI. Așa e. Sau cel puțin asta scrie în Constituție. Din păcate, după nerușinata sfidare a poporului de către gașca de profitori ce stă sub cupola Parlamentului, tare mă tem că românii nu mai vor să le fie asigurată suveranitatea de către cei pe care i-au ales. Ruptura e definitivă, falia creată e prea adâncă, astfel încât un pensionar cu 400 – 800 de lei pe lună sau un salariat cu 1.000 de lei, nu pot merge pe același drum și în aceeași direcție cu cel care are 4.600 de lei.
Rar se va găsi un român care să spună altceva decât că trebuie desființat Parlamentul. Numai că democrație fără Parlament nu există nicăieri pe pământ. Parlamentarii românii sunt cei mai huliți politicieni, oamenii au cea mai puțină încredere în ei și ar dori să-i nu-i mai vadă în vecii vecilor. E limpede că imaginea lor s-a prăbușit mai jos de nivelul solului.
Urmările pot fi catastrofale. Nu întâmplător am pomenit de lovitura de stat. Pe fundalul lipsei totale de încredere în principala instituție a democrației, cei cărora le trece prin cap și au instrumentele necesare la dispoziție, pot în orice moment să treacă la acțiune și într-o dimineață să ne trezim cu o dictatură de toată frumusețea. La asta sigur nu s-au gândit nerușinații și nesimțiții, obsedați de propriile interese meschine, incapabili să priceapă cât rău pot face unei nații întregi.
Grigore Ciascai
