Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. (Ioan 9, 39-41; 10, 1-9)

***

Discuţia amintită în Evanghelia de astăzi a avut loc după ce Domnul Iisus Hristos a vindecat un orb din naştere. Cel vindecat a fost interogat de mai-marii iudeilor despre cum a fost vin­decat, bineînţeles cu scopul ascuns că vor găsi ceva acu­zator la adresa Mântuitorului.

Celor care aveau inima îm­pie­trită, Domnul Hristos le-a adre­sat aceste cuvinte: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi“. Acuzatorii Săi au fost martori la o minune, dar de fapt nu o văzuseră. Aveau urechi şi nu auzeau, aveau şi ochi, dar nu vedeau.

Păcatele sunt cele care ne întunecă vederea şi ne astupă urechile. Informaţiile se adresează cu predilecţie ochiu­lui şi urechii; cele ale vederii, în proporţie de 90%, se adresează celor mulţi, pe când cele ale auzului se adresează celor învă­ţaţi, întrucât ei pot discerne mai uşor nuanţele cuvintelor.

Evanghelia o pot citi şi cei învăţaţi, dar şi cei neînvăţaţi şi cuvintele sale se adresează inimii, minţii şi sufletului. (Pr. Dumitru Păduraru)