Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. (Ioan 8, 42-51)
***
Luând aminte la discuţia dintre Domnul Iisus Hristos şi mai-marii iudeilor, rămânem cu un gust amar. Orice răspuns ar fi dat Mântuitorul, nu era auzit şi nici ascultat. Întrebările nu erau adresate pentru a primi un răspuns, ci erau instrumente pentru fabricat acuze.
Domnul Hristos i-a întrebat direct: „Cine dintre voi Mă va vădi de păcat?“ Doar nişte minţi întunecate ar putea spune un cuvânt rău la adresa Sa. Deşi Mântuitorul a răspuns cu răbdare celor doritori de înţelepţire, mulţi au rămas în convingerile lor.
Înţelegem de aici că lucrurile care ţin de credinţă nu sunt doar la nivel de informaţie, ci trebuie să aprindă o scânteie în inima fiecăruia. Credinţa se adresează în primul rând sufletului şi sensibilităţii unei persoane. Prin puterea credinţei, lumea se vede cu alţi ochi.
Credinţa în Dumnezeu ne modelează sufletul, ne luminează mintea şi ne încălzeşte inimile. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea aşa: „Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină!“ (Pr. Dumitru Păduraru)
