Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui. (Ioan 8, 12-20)

Venind în faţa Domnului Iisus Hristos, fariseii au contestat divinitatea cuvintelor Sale. Dădeau dovadă de multă cerbicie şi mai ales  de rea-voinţă; nici măcar nu doreau să asculte cuvintele Mântuitorului. Aveau inimile înnegrite şi minţile întunecate.

Pentru a-i scoate din starea în care se aflau, Domnul Hristos spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii!“ El este Cel care ne luminează viaţa, minţile, inimile şi sufletele. Să ne întrebăm: oare mă împărtăşesc şi eu din lumina aceasta?

Fiecare dintre noi poate deveni o mică rază din Lumina-Hristos. La Sfântul Botez ne-am luminat cu lumina credinţei şi ne-am îmbrăcat în haina imaculată a harului dumnezeiesc. Când ne spovedim, sufletul ni se luminează prin iertarea care vine de la Dumnezeu.

Un om când se roagă devine mai luminos şi este pentru alţii un prilej de iluminare. (Pr. Dumitru Păduraru)