Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa. Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat? Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi? Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă? Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om. Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă? Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde este. Deci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: Şi pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi. Eu Îl ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine. Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui. (Ioan 7, 14-30)
Cu nedumerire se întrebau cei de acum două milenii: „Cum ştie Acesta carte, fără să fi învăţat?”. Când Mântuitorul avea 12 ani, Dreptul Iosif şi Fecioara Maria L-au aflat în Templu, şezând în mijlocul învăţaţilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi cei de acolo se minunau de înţelepciunea şi de răspunsurile Lui.
Cum să nu se mire omul atunci când se află în faţa înţelepciunii divine? Când deschidem Sfânta Scriptură şi citim cuvintele Domnului Hristos, rămânem impresionaţi de înţelepciunea şi de profunzimea lor; sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu.
În cuvintele Sale se regăseşte fiecare: cel bolnav, cel sănătos, cel întristat, dar şi cel bucuros. Cuvintele Sale ne înnobilează, ne schimbă viaţa, ne încălzesc inima şi ne fortifică sufletul. Este Arhitectul şi Atotţiitorul care a zidit lumea întreagă şi fiecare Biserică din această lume oglindeşte acest lucru.
El este Conducătorul fără să aibă oştire, însă este urmat de milioane de ucenici. Acesta este Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul meu! (Pr. Dumitru Păduraru)
