Romeo Dobocan nu mai are unde vorbi în neștire, închipuindu-și că lumea moare de plăcere ascultându-i inepțiile debitate. După ce a fost dat afară de la televiziunea pe care a falimentat-o prin necunoașterea mecanismului cu care se conduce un segment dintr-un întreg, dar și prin salariul aberant pe care îl ridica lunar fără să-i tremure mâna când semna statele de plată, sau când primea banii nemunciți de la administratorul unei universități aflată în pragul falimentului, care și-a copiat teza de doctorat cu virgule cu tot, a rămas pe drumuri.

S-a mutat la TL +, convins fiind că resursele finanțatorului Mircea Dolha sunt inepuizabile, dar de unde tot iei și nu pui nimic, se termină repede. Până la urmă Dolha l-a trimis la plimbare fără gram de regret, bucuros că a scăpat de o lipitoare ce nu se sătura niciodată. A fost adoptat recent de stăpânul teraselor din Centrul Vechi, dornic să mai aibă o voce care să înjure zilnic primarul și administrația locală. Patronul care nu poate pricepe de ce s-a luat măsura închiderii accesului auto în Centrul Vechi (așa cum au procedat și administrațiile orașelor Oradea, Sibiu sau Brașov), secătuindu-i clienții de pe terasă, avea nevoie de un dușman versat al primarului.

Ca să se poată exprima liber și necenzurat, i-a pus la dispoziție pentru gurița lui minunată un fel de televiziune la care nu are acces și nu se uită nimeni, plus un site accesat de câteva sute de persoane și comentat de un grup de 5-8 indivizi, care susține că face opoziție primarului. Nu se aștepta nimeni ca Romeo să-și schimbe repertoriul, pentru că altceva nici nu poate interpreta, atacurile asupra primarului și primăriei fiind singurele sale partituri de ieșit în lume.

De vorbit mai vorbește cum vorbește, dar la scris sigur nu se pricepe. De când s-a pus în slujba mustăciosului stăpân al teraselor, scrie editoriale. Cel puțin așa le definește el. Aici trebuie să remarc că venirea nepriceputului a coincis cu îndepărtarea lui Cato Necenzuratul, singurul autor de texte de pe site-ul respectiv care merita citit. Habar nu am cine se ascunde în spatele acestui pseudonim, dar asta nu mă împiedică să remarc calitatea scriiturii, gândirii, ironiei, bunului-simț. A fost schimbat cu un jurist ratat și un gazetar fără talent literar.

După ce HCM Baia Mare a ratat la mustață calificarea în turneul final al Ligii Campionilor, dobitocanul de serviciu s-a apucat să-i ceară primarului asumarea eșecului! Nimeni n-a înțeles despre ce eșec poate fi vorba, atâta vreme cât Baia Mare, aflată la a doua participare în prestigioasa competiție, a reușit o performanță remarcabilă – intrarea în grupul de elită format din cele mai bune opt echipe de pe continent. Sigur că ne-am fi dorit mai mult, dar în sport mereu vor exista învinși și învingători.

Juristul ratat, mare cunoscător de handbal, a scris că ”HCM Baia Mare nu a reușit să se califice în Final Four, deși a avut un adversar abordabil”. Mă rog. Dacă echipa rusă a fost un adversar facil, atunci scribalăul de banalități mai trebuie să umble câteva decenii prin sălile unde se joacă handbal ca să priceapă câte ceva din această disciplină. Deși era un editorial cu tematică sportivă, Romeo nu avea cum să nu-l atace pe primar, ceea ce a și făcut în final: „În campania electorala a spus că e un mare susținător al lui Ponta, iar după ce a pierdut, s-a dezis de el. Sau l-a atacat mizerabil pe Johannnis, după care l-a dat ca pe un exemplu personal și a postat pe facebook selfiurile de la Cotroceni”. Așa da, te recunoaștem.

Înaintea finalei Cupei României a sugerat ca echipa noastră să joace cu rezervele și să învingă,  poate cea mai bună echipă din România la ora actuală, CSM București. Trebuie să ai gărgăuni la cap ca să vehiculezi astfel de inepții. În același articolaș bolnăvicios de la cap la coadă, argatul mustăciosului le cerea celor din conducerea clubului băimărean ca, în caz de victorie, să nu participe la bucuria comună și, mai ales, să nu se pozeze cu învingătoarele pentru că nu ar avea niciun merit la izbânda finală. Sincer, aici avem de-a face cu un caz aparte de care ar trebui să se ocupe cei în halate albe.

Bun. Ca să nu mai lungesc scrisul mă opresc la ultimul produs al slugoiului, scris în preajma zilei de 1 Mai. După ce face o istorie greșită a acestei sărbători muncitorești (dovadă că nici cu lecturile obligatorii nu stă prea bine), spunându-ne că: ”În România, s-a sărbătorit pentru prima dată în 1980 (!!!) de către mișcarea socialistă. În anii 80, Ceaușescu a decis ca respectiva zi se sărbătorește prin muncă. Muncitorii erau scoși din uzine și puși să demonstreze pe străzi, în semn de recunoștință  pentru ceea ce le oferea Partidul Comunist. Se organizau manifestații de amploare pe stadioane, la care participau, pe lângă clasa muncitoare, elevi și tineri”.

După cum se vede, data primei sărbătoriri a zilei de 1 Mai este greșită exact cu un secol. Nu înțeleg cum se sărbătoarea prin muncă, dacă PCR și Ceaușescu organizau demonstrații pe străzi și stadioane. Ca să vedeți că fiecare poveste are același final dobitocănesc, iată concluzia celei de față: ”Eu îmi voi duce fiul în vizită la grădina zoologică. Nu în Baia Mare. E închisă din neglijența și nepăsarea unora. Restul e o poveste. Nu de 1 Mai, ci de zi cu zi. Nu fiul. Grădina”.

Adâncă. Nu grădina. Prostia. N-a dat numele unora, da a sugerat că primarul e de vină. Cât a funcționat simulacrul de grădină zoo, de fapt un adevărat lagăr de exterminare și chinuire a nevinovatelor animale, a criticat și militat pentru închiderea ei. Acum, când s-a închis pe bună dreptate, primarul e acuzat de neglijență și nepăsare. Uitând de condițiile existente, de terenul care trebuia restituit proprietarului, de condițiile impuse de Uniunea Europeană pentru desființarea tuturor ghetourilor de acest tip.

Cu asemenea discurs bazat pe o singură idee, sfârșitul acestui gazetăraș de doi bani nu-i greu de anticipat. Când ura și răutatea îți întunecă mintea, cu siguranță că ea nu poate produce ceva care să placă cititorilor sau privitorilor. Mai repede decât am crezut, Romeo Dobocan va trebui să-și schimbe meseria. Cum de practicarea profesiei de jurist nici nu poate fi vorba, mă gândesc că îi vor prinde bine lucrurile învățate pe șantierele din SUA, unde ținea scara și sculele electricienilor. Recalificarea, mă rog, reconversia profesională, nu-i deloc o chestiune rușinoasă.

Grigore Ciascai