L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus: Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc. Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte. Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.  (Matei 26, 40-75; 27, 1-2)

În Joia Mare, Domnul Iisus Hris­tos ne dă exemplu de slujire şi de smerenie. Fiul lui Dumnezeu se apleacă asupra creaturii cu multă dragoste. Mântuitorul le-a arătat ucenicilor Săi cum se slujeşte cu sme­renie, dar şi cât de profundă este dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare făp­tură a Sa.

Domnul Hristos a dă­ruit lumii întregi totul: în chip mi­nu­nat a oferit pâine, a vin­de­cat boli incurabile, a alungat demonii, a iertat păcate. Spre mirarea Apostolilor, El a spălat picioa­rele ucenicilor Săi. Oare noi am fi dispuşi să facem un ase­me­nea gest?

În această sea­ră la Denie se vor citi douăs­pre­zece pericope evanghelice care ne vor transpune în atmos­fera dramatică a supliciilor Mân­­tui­torului. Tu, cel care eşti etern ocupat, tu, cel care ai pos­tit sau nu, tu, cel care plângi, tu, care eşti bolnav, opreşte-te o clipă din tumultul vieţii!

Astăzi, Domnul Hristos este judecat, umilit şi pironit pe cruce! E pi­ronit în cuie şi încoronat cu spini, de tine, de mine, de ei; dar mai ales de noi! (Pr. Dumitru Păduraru)