Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1, 24-38)
Pericopa evanghelică de astăzi ne aduce mărturie despre vestea cea bună pe care a primit-o Sfânta Fecioară Maria. Arhanghelul Gavriil, trimisul lui Dumnezeu, a venit în Nazaretul Galileii şi a adus o minunată veste.
Mica localitate Nazaret, care înseamnă „ramură tânără“, a devenit o piatră de temelie a izbăvirii lumii. Cuvintele Arhanghelului au fost de neînţeles pentru Fecioara Maria, însă vestea aceea a schimbat lumea întreagă.
Dincolo de emoţionantele întrebări ,ne rămân în minte cuvintele Fecioarei: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul Tău!“ În ascultare de Dumnezeu şi-a dus întreaga viaţă, de la tainicul locaş din Betleem, până sub crucea de pe Golgota. Biserica întreagă o cinsteşte pe Maica Domnului şi o numeşte „mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii“.
Ea este „grabnică ajutătoare“ şi duce în faţa lui Dumnezeu rugăciunile noastre. Aşa ne rugăm în această zi: Sfântă Fecioară Maria, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre! (Pr. Dumitru Păduraru)
