De ce Postul Paştelui durează 40 de zile? Care sunt motivele pentru care Postul Paştelui durează asemeni Postului Crăciunului? De ce nu 10, 20 sau 50? care este taina numărului 40, în sens religios vorbind? O explicaţie, desigur, există. Postul Paştelui durează 40 de zile din două mari motive: unul simbolic (istoric) şi unul spiritual-duhovnicesc.

Simbolul celor 40 de zile de post

Fiind următori lui Hristos, creştinii postesc 40 de zile înaintea celei mai mari sărbători a creştinătăţii, Învierea, asemenea lui Hristos, care, înainte de a-şi începe activitatea sa de propovăduire şi de a se descoperi lumii ca Mântuitorul Cel Înviat, a postit 40 de zile şi 40 de nopţi,  după care a înfruntat cu succes cele trei ispitiri ale diavolului. Acest adevăr biblic a fost însă prefigurat în Vechiul Testament, unde cifra de 40 este adesea întâlnită.

Potopul lui Noe durează 40 zile şi 40 nopţi.

Poporul Israel a mâncat mană din cer şi a fost purtat prin pustie 40 de ani înainte de a intra în ţara făgăduită de Dumnezeu.

Moise a postit negru 40 de zile şi nopţi înainte de a primi de la Dumnezeu tablele Legii, cu cele 10 Porunci.

Profetul Iezechiel a stat culcat 40 de zile pentru cei 40 de ani de nelegiuiri ai poporului iudeu. Primii regi ai poporului ales au domnit cam tot 40 ani (David, Solomon) ca şi alţi regi sau judecători drepţi (Otniel,  Debora şi Barac, Ghedeon, Eli,  Ioaş).

De remarcat că toate aceste momente au ca numitor comun postirea asociată cu rugăciunea de pocăinţă,  pentru îndreptare şi iertare a păcatelor, concept teologic preluat şi în creştinism. Hristos însuşi recomandă postul însoţit de rugăciune, pentru izbăvirea de ispite şi îndreptare. Astfel, ajungem la răspunsul întrebării de ce Postul Paştelui durează 40 de zile, dar cu explicaţii spiritual-duhovniceşti.

2. Motivul spiritual-duhovnicesc

Postul Paştelui durează 40 de zile deoarece perioada de 40 de zile reprezintă o perioadă nici prea lungă, nici prea scurtă,  în care omul se poate transfigura sufleteşte. Mai scurt, ar însemna un parcurs spiritual incomplet, deşi astăzi societatea pare setată pentru a face totul foarte repede. Avansul tehnologic nu este însă tot una cu avansul spiritual-duhovnicesc, sufletul având un ritm propriu, care nu poate fi „oveclock-at” artificial.

Mai lung, ar însemna o posibilă speriere a celor ce sunt la începutul postirii. 40 de zile e o perioadă rezonabilă de timp ca să te poţi lupta cu sinele tău. La acestea se adaugă, pentru dragostea de Patimile lui Hristos încă 7 zile ale Săptămânii Patimilor, dar mai mult de acestea ar da posibilitatea apariţiei unor alte ispite sufleteşti, precum demobilizarea din start sau apariţia plictisului duhovnicesc (akedia) şi a sentimentului de inutilitate a postului.

De remarcat că cei 40 de ani de pelerinaj, petrecuţi de poporul Israel în pustie, reprezintă anii necesari unei schimbări de generaţie. Astfel, mentalităţile vechi şi păcătoase ale poporului au putut fi transformate,  prin apariţia unei noi generaţii,  hrănită de Dumnezeu în pustie cu mană din cer, semn al renaşterii speranţei.

De aceea, creştinul, în aşteptarea Învierii, face timp de 40 de zile un pelerinaj interior, de schimbare a mentalităţilor de viaţă, care să ducă la renaşterea virtuţilor şi a faptelor bune.

Postul Paştelui ţine 40 de zile pentru ca noi să avem un timp necesar şi suficient pentru regăsire şi îndreptare, pentru înfruntarea cu succes a ispitelor şi necazurilor vieţii. Într-un cuvânt, pentru învierea sufletului.

Eugen Tănăsescu