Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13, 54-58)

Cei din Nazaret aveau îndoieli în legătură cu Persoana Domnului Iisus Hristos. Îl considerau ca fiind unul dintre ei, un concitadin. Ştiau şi că din Nazaret niciodată Dumnezeu nu a ridicat proroci. Din acest motiv aveau rezerve faţă de înţelepciunea şi puterile Sale divine.

Uneori, poate şi noi am avut îndoieli în ceea ce priveşte existenţa Mântuitorului, în legătură cu activitatea Sa, învăţăturile Sale, poate chiar în legătură cu Răstignirea şi Învierea Sa. Gândurile ne pot înălţa, gândurile ne pot doborî!

Dacă luăm aminte la cuvintele Evangheliei de astăzi, vedem că pentru îndoiala celor din jurul Său, Domnul Hristos a hotărât să nu mai săvârşească minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu sarcasm: oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Şi mergând pe acest raţionament simplist respingeau divinitatea Mântuitorului.

Doar o credinţă puternică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte bune. Îndoiala naşte necredinţă, iar necredinţa duce la pierzare. (Pr. Dumitru Păduraru)