Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el? Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă. (Marcu 2, 23-28; 3, 1-5)
***
Ne întreabă Domnul Iisus Hristos: „Sâmbăta se cuvine a face bine sau a face rău?“ Astfel ne putem întreba, ce am făcut în această săptămână pentru sufletul nostru, pentru mântuirea noastră? Am schimbat ceva în bine în viaţa noastră duhovnicească?
Postul nu înseamnă doar abstinenţă de la anumite alimente, ci înseamnă mult mai mult – să poţi schimba azi în bine ceea ce ieri părea de neschimbat. Cuvintele, gesturile, felul de a ne comporta trebuie să arate ca fiind ale unui om care priveşte spre dealul Golgotei, la Răstignirea Domnului Hristos.
Prin post ne întărim răbdarea, ne înălţăm smerindu-ne, ne regăsim în faptele bune şi ne călim credinţa. Multă lumină aducem în sufletul nostru când ne spovedim şi ne împărtăşim şi multă linişte oferim inimii şi minţii după ce ne-am împăcat cu Dumnezeu.
Astăzi ne amintim şi de cei care au plecat din această viaţă, de cei răposaţi. Când ne rugăm pentru sufletele lor, să avem nădejdea că şi urmaşii noştri se vor ruga pentru mântuirea sufletelor noastre. (Pr. Dumitru Păduraru).
