„În toată perioada asta de când îi e foarte greu să ştiţi că sunt unul care vorbeşte cu ea în fiecare zi, mă duc la ea în arest, am fost la ea acasă, în arestul la domiciliu. Am nimerit când erau avocaţii, dar asta e… Încerc să o conving că nu am abandonat-o”, zicea președintele cu tremur în glas. Aceste afirmații de om grijuliu aparțin fostului președinte al României și au fost făcute marți, 24 februarie la B1 TV. Cu o zi înainte, demonstrativ, ținându-și grijuliu soția de braț, Traian Băsescu mergea la o premieră cinematografică, în bătaia camerelor de luat vederi. De bună seamă pentru a fi văzut ca un familist cu înclinații culturale, dar și pentru a putea evada a doua zi spre a face o asemenea declarație de fidelitate și mai mult decât protectoare.

Luni era în rolul familistului devotat, iar a doua zi, marți, pentru a nu fi ironizat de adulter, juca rolul de apărător al Elenei Udrea. Într-o Românie cu plăcerea sadică a bârfei pe seama vieții duplicitare, speculațiile sunt de neoprit. Numai că apărarea Elenei Udrea nu se leagă de o asemenea înclinație. Vine din cu totul alte rațiuni. Poate din chiar zăngănitul cătușelor pe undeva prin apropiere.

De ce se zbate marinarul galanton să o convingă pe Madam că n-a abandonat-o? De ce a sunat-o în fiecare zi s-o încurajeze? Tremura pentru suflețelul ei sau pentru încurcături ce ar putea să-i nenorocească pe amândoi? De ce a dat peste ea și peste avocați ei (tocmai când aveau nevoie de o consiliere profesională?), riscând să fie ochit de paparazzi cum a mai fost descoperit prin cârciumile de cartier?
Are Traian Băsescu o vocație copleșitoare a loialității? Este el colindat de suspine și regrete? Sau este pur și simplu înspăimântat de moarte de viteza cu care se strâng parâmele în jurul său și de nepăsarea cu care se scriu denunțurile celor arestați?

Eu unul pun pripeala cu care Traian Băsescu vrea morțiș să-i demonstreze Elenei Udrea că nu a abandonat-o nu pe fidelitate, pe onoare și nici pe sensibilitate. Traian Băsescu e preocupat de starea sufletească a favoritei sale din cauza spaimei de moarte că aceasta ar putea să dea în vileag aranjamente cunoscute doar lor.

Fidelitatea și loialitatea sunt pentru marinar doar niște blugi de modă veche. Traian Băsescu a aruncat la gunoi și colaboratori, și prieteni, aș zice că și rude. Ca un brav comandant pe ape tulburi, pentru el n-a contat decât siguranța sa și ținta. Oricât ne-am strădui să-i dăm fostului comandant de vapor și o componentă romantică nu merge fără un hohot de râs.

Elena Udrea n-a fost nici ideal și nici proiect de megister. Pentru un Traian Băsescu scos la lumina reflectoarelor de fotoliul prezidențial, Elena Udrea nu a fost decât partenerul politic îndărătul căruia a funcționat și intermediarul de interese. Cel puțin așa lasă să se înțeleagă lungul șir de înregistrări dezvăluite cu prilejul afacerii ALRO. Elena Udrea și Dorin Cocoș au jucat rolul intermediarilor într-o mare afacere cu energie pentru un mare concern rusesc. Materialul legat de acest caz face trimitere și la o enormă sumă de bani încasată la sacoșă într-un din hotelurile tandemului erotico-economic Udrea – Cocoș.

Adevărul este că echipa Udrea – Cocoș a funcționat ca o adevărată mașină de făcut bani în regimul Băsescu. Cocoș era cel care din primele zile de președinție Băsescu spunea vânătorilor de afaceri că el este noul Petrache-Bitner al regimului. Adică totul trece pe la el. Din câte știu, chiar și celebrul cuplu de intermediari ai guvernului Năstase a fost obligat să facă o plecăciune în fața noului Petrache-Bitner. Pentru a fi iertați, i-au dat lui Dorin Cocoș un peșcheș de nerefuzat :un magazin cât un transatlantic dobândit ca o colivie de canari.

Odată cu instalarea la Cotroceni și cu venirea în palat a platinatei consiliere, avocata specializată în rezolvarea de procese dificile, și-a arătat utilitatea. A făcut demersuri pentru închiderea proceselor domnului președinte. Cu casa din Mihăileanu, cu ultimele cazuri rămase pe chelie din mandatul de la Primărie. În același timp, Elena Udrea a dat o mână de ajutor în lupta cu adversarii incomozi. Cu Tăriceanu, cu Patriciu și cu Voiculescu. Și a mai dat o altă mână de ajutor de altă natură lui Dumitru Bucșaru sau lui Vitaly Maschitskiy de la ALRO, în celebra afacere cu energie ieftină.

Cu vremea, Elena Udrea a devenit figura emblematică a Cotrocenilor, placa turnantă a intereselor politice și de altă natură, deschizătoare de uși și sprijinitoare de numiri. Iar Dorin Cocoș n-a făcut decât să valorifice și să convertească în bani o putere pe care România n-o mai exersase niciodată într-un asemenea stil. Președinția a început să aibă două fețe. Una democratică, pro europeană și pro NATO, anti-corupție și anticomunistă, dar, în același timp, a devenit și o placă turnantă a marilor afaceri, un dispecerat și un centru de comandă al acestora. Cuplarea la Traian Băsescu a lui Sorin Blejnar (și cu ajutorul nașului Daniel Andrei Moldoveanu – consilier pentru informații) nu a făcut decât să crească forța de influență și intervenție a unei grupări care a controlat business-ul românesc vreme de un deceniu.

Au drumurile lui Sorin Blejnar și Dorin Cocoș în Dubai și Monte Carlo o legătură cu spaimele lui Traian Băsescu? Știe Elena Udrea mai multe despre serviciile și cărăușiile celor doi? Dar despre afacerile cu terenurile de la Nana, cu banii pentru campania Elenei Băsescu sau cu ”vânzările anterioare”?

Afacerea Microsoft a agățat în colții justiției o mică parte din marea plasă de afaceri și bani negri din regimul Băsescu. Au început să iasă la iveală banii negri folosiți pentru campania electorală a PDL-ului, a lui Traian Băsescu și a Elenei Băsescu. Spaima de moarte a lui Traian Băsescu vine însă de la faptul că, odată extinse cercetările, acestea vor ajunge și la învârtelile sale.

Mărturii ale lui Dorin Cocoș și Sorin Blejnar i-ar putea crea adevărate probleme. Dar o declarație completă a unei Elene Udrea revoltată de faptul că a fost abandonată ar putea duce la catastrofa definitivă a mandatului patriotico-infracțional a lui Traian Băsescu.

Cornel Nistorescu