“Știe, mă! Crezi tu că nu știe?” Așa descrie Mircea Băsescu epoca fratelui său mai mare, cei zece ani de despotism penal în care furtul nu a fost doar o formulă de guvernare, ci și un fenomen cunoscut la detaliu. Cei zece ani în care jaful nu a fost generalizat, așa cum tot repetă ecoul, ci restrâns la o familie de hoți cu legitimație.

Să observăm, înainte de toate, că resursele României s-au aflat mereu în posesia, exploatarea sau disputa oamenilor din structuri. Într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, toți cei care se bat azi pe putere și toți cei care dețin resursele au legătură cu serviciile secrete.

Dacă luăm la mână lista celor mai bogați români, găsim acolo, laolaltă, ofițeri și informatori ai fostei Securități, conserve ale DIE trimise în Occident și recuperate cu tot cu capital după anii ’90, foști lucrători în Comerțul Exterior, jefuitori ai conturilor lui Ceaușescu, arhitecți cu contracte în Emirate în anii ’80, cărora li s-au dat pe nimic rafinării, frați sub acoperire întorși din Suedia cu milioane greu de explicat, clienți mai recenți ai serviciilor, îmbogățiți în contul secret al interesului național, marionete agățate în zona penală și avansate la gradul de furnizor al statului, în fine, securiști de toată mâna, printre care, pentru ca supa asta amară să pară comestibilă, au fost lăsați să rătăcească și câțiva oameni cinstiți.

Resursa principală a statului român, bugetul, a fost sub permanenta ocupație a serviciilor, ocupație exercitată prin recruții lor din politică, afaceri, media, parchete, instanțe și societatea civilă. Pe lângă rezerva lichidă din buget, au fost ținute sub ocupație și rezervele solide, gazoase și simbolice, adică energia naturală, resursele solului, averea imobiliară și patrimonială a statului român.

O privire aruncată rapid pe lista protipendadelor politice arată legături profunde cu vechea și noua Securitate. De la Ion Iliescu la Traian Băsescu, prin fauna hrănită de Virgil Măgureanu, întreaga ereditate a monstrului creat de Ceaușescu a fost transmisă vlăstarelor de azi. Există vreun dubiu că generalii conservați de Măgureanu n-au menținut în stare de funcționare instalația de generat teroare, putere și profit? Se îndoiește cineva că, în cei 25 de ani de înfruptare a serviciilor noastre secrete din PIB, dușmanii reali sau imaginari ai României și-au văzut de ale lor? Dacă au suferit de ceva de pe urma șefilor SRI, atunci au suferit de invidie financiară.

Parchetele conțin și ele gena acoperitoare a structurilor. Privind lucrurile în simpla lor desfășurare vezi comenzi și butoane, dosare făcute și ținute, oameni arestați preventiv fiindcă așa o cerea la moment biznisul politic și de intelligence. Ani de zile, SRI și DNA au lucrat într-o realitate augmentată, într-o lume a iluziei controlate, punctată de execuții publice și selecții mafiote de NUP-uri. Societatea s-a lăsat intoxicată prin regimentele de jurnaliști acoperiți și plutoanele unei societăți civile care urăște civilii.

În ultimele luni, aceste grupuri hibride, militarizate într-un procent semnificativ, se bat pe resurse. Lupta între Elena Udrea și Coldea, între DNA și hoții lăsați din brațe, între PSD, Băsescu și instanțe, între SRI și CCR, dusă prin canale media atinse de otrava epoleților, e o încleștare la vedere pe putere, teritoriu și bani. Serviciile secrete și-au răspândit sporii peste tot, iar acum acționează ca un ecosistem complex. Nici nu-i de mirare că atâtea ONG-uri sar să-l protejeze.

Să ne imaginăm bogăția acestei țări înconjurată de trupe. Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistrați, jurnaliști, oameni de afaceri și activiști civici. E o mână de oameni, câteva zeci de mii cu totul, îmbrăcați în uniforme pe care nu le vedem, dar le simțim. Ei țin în prizonierat averea publică. Restul, milioanele de civili, stau pe dinafară. Lor le e îngrădit accesul la resurse, dar au libertatea să producă ceea ce poate fi furat.

Regatul serviciilor secrete aniversează un sfert de veac în România. Rege e lăcomia în persoană, iar supușii i-au jurat credință printr-un angajament semnat cu nume conspirativ. Nu mai e nevoie de referendum, avem deja monarhie. Republica și datoriile rămân pentru civili.

Doru Bușcu, catavencii.ro