Elena Udrea e sub asediul foștilor tovarăși. SRI și DNA, instalațiile de răspândit teroare printre dușmanii președintelui Băsescu, îi vor capul. Mai întâi, însă, vor s-o pună cu frumosu-i bot pe labe, adică s-o oprească din vorbit, arestând-o. În arest, se știe, perspectiva se schimbă. Ca în secvențele porno, susul devine jos, josul devine sus, fără să mai știi de care parte a libertății te afli. În umezeala și întunericul celulei, la o irecuperabilă distanță de shopping-ul parizian, existența face implozie și dârzenia cade în genunchi. Ce ai avut de spus trebuia să fi spus afară. În mucegaiul zidurilor reci, singura perspectivă reală e cea de scriitor. Mărturisirile se transformă în turnătorii, iar procurorii cunosc acest nou comerț cu lașitate, întemeiat pe prevederile noului Cod Penal.
Florian Coldea, omul care apare într-o narațiune a Elenei Udrea primind de la Cocoș o valijoară neregulamentară, e la butoanele acestui joc. Când Comisia de supraveghere a SRI l-a chemat să explice situația la Parlament, el l-a chemat pe Georgian Pop la SRI. Georgian pare să aibă epoleții cusuți pe dinăuntru dacă e să judeci după felul cum a dat fuga pe centura Bucureștiului și a explicat apoi, gâfâind, că domnul Coldea n-are timp. (Cică Florian Coldea va efectua mai întâi o anchetă internă, în care se va interoga, probabil, pe sine însuși, ca să vadă dacă Udrea a mințit în denunț.)
Factorul timp e cât se poate de sincer, fiindcă timpul lui Coldea e alocat coordonării cu DNA pentru ca Udrea să fie arestată. Fapt care, după cererea de încuviințare a urmăririi penale într-un dosar care putrezise în sertarele procurorilor, se poate constata obiectiv chiar și de la distanța subiectivă de la care privesc eu.
Elena Udrea e de presupus că știe multe. Prin poziția ei de slăbiciune favorită a unui președinte bizantin, a fost de față la cam toate episoadele de care se teme Coldea. Abuzurile regimului Băsescu, săvârșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrâns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea.
Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA. Blonda noastră a fost martoră la scene grotești, în care oamenii care trebuiau să apere și să îndrepte țara au pus la cale jefuirea ei. A văzut și a auzit cum se fac și se desfac dosare, cum se trimit controale letale de la ANAF, cum se mutilează partide, cum se arestează adversari, cum se falimentează companii și, desigur, cum discută în particular, în stenograme, cei care-l enervează pe Băsescu. Teoretic, Elena Udrea ar putea, cu ce știe, să surpe o lume. Întrebarea este: poate dovedi?
Adică, în afară de povestiri cu șefi de servicii luând valize, are și ceva concret de pus pe masa procurorilor? A fost ea atât de prevăzătoare încât să poarte, pe lângă blănurile unor specii pe cale de extincție, și un mic accesoriu cu înregistrare? A avut ea umorul să planteze în dormitorul democrației liberale, poate chiar sub pat, un mic reportofon care să rețină, pe lângă hăhăit și tusea tabagică, și laudele autocratului? A avut, oare, inteligența să fotocopieze măcar un bilețel din seria roz? Și, apoi, a avut ea prevederea să facă niște pachețele cu dovezi care să iasă la iveală dacă cineva se ia de milioanele ei?
În caz că nu, Coldea și Kövesi o vor băga rapid la pușcărie. Atât e de simplu.
Da, Elena Udrea e urmașa lui Traian Băsescu, dar sentimentul e reciproc. După cum se mișcă procurorii, și Traian Băsescu se pregătește să devină urmașul Elenei Udrea.
Doru Buşcu, catavencii.ro
