Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi! Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor. (Marcu 13, 31-37; 14, 1-2)
***
Când Domnul Iisus Hristos a vorbit despre vremea venirii Fiul Omului ne-a îndemnat să aşteptăm în stare de priveghere. Aşteptarea trebuie să fie una activă, adică fiecare să se îngrijească de suflet şi să înmulţească rugăciunea.
Mântuitorul a dat ca exemplu un om care a plecat departe şi şi-a lăsat casa în grija slugilor. Fiecare a primit o anume sarcină şi toţi trebuia să se achite de obligaţiile care decurgeau din acea sarcină. El a numit şi un portar care să supravegheze buna desfăşurare a treburilor din casa sa.
Fiecare creştin se află în situaţia slujitorilor amintiţi. Toţi urmaşii Domnului Hristos au sentimentul că Fiul Omului poate veni în clipa aceasta sau mâine; sau peste un oarecare număr de ani. Noi trebuie să folosim acest timp nu stând în lene şi-n nelucrare, ci înmulţind faptele bune şi rugăciunea.
Sfântul Simeon Noul Teolog aşa mărturiseşte: „Inima curată aduce mintea în stare de a cunoaşte pe Dumnezeu. Curăţia inimii este temeiul cunoştinţei noastre duhovniceşti“. (Pr. Dumitru Păduraru).
