Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe, Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe, Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa. (Marcu 12, 38-44)
Domnul Iisus Hristos a atras atenţia spre nepotrivitul obicei al cărturarilor de a se ruga în mod ostentativ. Rugăciunea nu trebuie să fie făcută în modul amintit. Apoi Mântuitorul a condamnat pe cărturari pentru încercarea lor de a demonstra că sunt oameni sfinţi. Putem spune: Şi ce e rău în acest lucru?
Mulţi dintre noi căută sfinţenia, însă modul acesta fariseic de a fi sfânt nu este plăcut lui Dumnezeu. Mai arată Domnul Hristos ucenicilor că de o asemenea atitudine ţine şi modul cum se făceau milosteniile la templu. În cutia milelor se aruncau diferite sume de bani. A impresionat gestul unei văduve sărace care a pus în cutie doi bănuţi, adică un codrant.
A pus puţin – spunem noi ca oameni. A pus mai mult decât toţi cei dinaintea ei – spune Domnul Iisus Hristos; şi ne lămureşte: această femeie a oferit lui Dumnezeu din puţinul ei, nu din ceea ce-i prisosea. Nu valoarea a contat, ci faptul că a fost oferit din toată inima. În cele duhovniceşti, nu multul face binele, ci binele face multul! (Pr. Dumitru Păduraru)
