În general, oamenii reacţionează diferit în situaţii de schimbare, de început de drum în carieră, ori în căsnicie, în prag de an nou, sau în fiecare dimineaţă, oră, minut şi clipă din viaţă. Aşadar, trăim începuturi şi unele ne marcheză mai mult sau mai puţin ritmul şi direcţia vieţii. Unii au emoţii în aceste momente şi sunt puţin speriaţi de necunoscutul care le stă în faţă. Alţii sunt încrezători în viitor, având certitudinea şi convingerea că totul va fi bine şi gândirea aceasta le va aduce forţă şi speranţă de a reuşi tot ce şi-au propus.

O parte din interlocutorii mei, însă, spun cu regret, au fost sceptici, privind viitorul, explicându- mi câtă răutate există şi ce greu poţi realiza ceva într-o conjunctură proastă, în care întâmpini doar critici, dispreţ, nedreptate, snobism, şi lipsă de autenticitate. Da! E adevărat că există aşa ceva, însă dacă stai puţin să meditezi, constaţi că până la urmă, poţi ignora ceea ce auzi din partea unor oameni neavizaţi şi că e imposibil să fii iubit de toată lumea sau să placi tuturor. La noi există zicala : ”Câinii latră, caravana trece”, şi adaug: “caravana suntem noi”. Se spune că, un turist, într-o noapte pe care o petrecea în savană, nu a putut dormi din cauza câinilor care lătrau întruna, în ciuda faptului că a încercat să-i liniştească. Dimineaţă le-a spus acest lucru băştinaşilor, iar aceştia i-au adus la cunoştinţă, că în timpul nopţii câţiva lei au vrut să intre în tabără şi se aflau urme în apropierea cortului său. Aşadar şi câinii au avut o misiune de împlinit şi totul a fost spre binele lui. Tot aşa trebuie să gândim şi noi.

Mulţi privesc cu o oarecare îndoială că va fi mai bine în ţara noastră, însă eu cred cu tărie că dacă vom ştii să ne asociem şi să solidarizăm în lucruri bune şi constructive, se vor găsi idei şi soluţii bune pentru caţaranostră să prospere şi cei plecaţi în străinătate să se întoarcă la familiile lor. Dar şi pentru acest lucru trebuie să avem credinţa şi să se “lase omul nelegiuit de calea lui” şi să se întoarcă spre Dumnezeu şi valorile unei societăţi umane pentru ca să capete o minte sănătoasă şi un caracter demn pentru omul secolului douăzeci şi unu.  Ce bine ar fi să fim într-un proces de înnoire a minţii, în fiecare clipă să renunţăm la gândurile negative, la sinele egoist şi să ardă în noi continuu dorinţa de a fi tot mai plini de dragoste, bunătate, credincioşie, răbdare şi iertare! Tot ce e vechi şi perimat din mintea noastră să dispară şi toate lucrurile să fie noi, luminoase şi pline de respect faţă de semenii noştri. An nou cu oameni noi, caractere noi, în care să primeze fericirea celor din jur. Uşor de spus!  Am auzit mulţi oameni, spunând de alţii că nu vor să se schimbe şi parcă din an în an sunt tot mai răi şi mai iubitori de bani şi de plăceri şi foarte aroganţi. Am întâlnit persoane cu pretenţii care sunt religioşi şi se incadrează bine în peisajul conjuncturii în biserici, având un bun exerciuţiu la rugăciune şi în ceea ce priveşte ritualul, însă, din păcate, deşi afişează un caracter rugativ şi sunt „uşă de biserică”, sunt falşi închinători, fără spiritualitate, salvând doar aparenţele care înşeală amarnic. După fapte se pot recunoaşte fariseii, ca şi pomul după roade. Oameni noi pentru timpuri noi! Asta se cere în societatea modernă! Şi trebuie să fim mereu atenţi în jurul nostru deoarece unii chiar nu vor să renunţe la unele obiceiuri şi practici din regimul trecut. Mereu interesaţi peste măsură de viaţa personală a altuia în loc să şi-o pună în rânduială pe a lor. Se spune adesea, că trebuie „să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o minte înţeleaptă”. Dar asta înseamnă ca fiecare să-şi socotească zilele lui personale şi nu ale altora!

Cum ar trebui, oare să întâmpinăm începuturile? Cu credinţă, speranţă şi dragoste de Adevăr şi oameni. Orice lucru viabil se bazează pe realitate. De aceea, mai întâi, să ne analizăm natura credinţei şi a relaţiilor. Dacă ne raportăm faţă de Dumnezeu, cum stăm cu încrederea în EL? Suntem mântuiţi, salvaţi de sub puterea nefastă a păcatului? Dacă da, atunci Dumnezeu ne-a dat o nouă perspectivă privind noul an şi ne-a mântuit de sub presiunea timpului şi vremelnicia traiului fără sens şi atât de limitat şi ne-a aşezat în  veşnica Împărăţie a cerurilor, unde Domnul Isus este Stăpân şi Domn. Şi precum spunea în scrierile lui A.W. Tozer, noi nu mai trăim cu amărăciunea morţii inevitabile, ci cu bucuria că avem viaţa veşnică şi cu fericirea că dincolo de mormânt ne aşteaptă Domnul Isus.  Şi dacă avem o relaţie autentică şi permanentă cu Dumnezeu, atunci acest lucru generează şi relaţii interumane adecvate, pline de pace, har, bunătate şi credincioşie. Suntem plini de bucuria mântuirii şi Duhul Sfânt este volantul vieţii noastre. Şi cât depinde de noi, încercăm şi vrem să trăim în armonie cu cei din jur.

Dacă, însă nu l-aţi găsit pe Dumnezeu şi încă trăiţi sub povara deşertăciunii clipelor, şi  păcatelor care apasă greu asupra muritorilor, de toată ziua auzi cum se plânge toată lumea în jur că timpul e prea puţin, că oboseala e mare, că dacă respecţi toate regulile biblice nu poţi răzbi în viaţă; că societatea modernă îţi cere să fii mai maleabil şi să nu fii exagerat de corect. Ba da! Să fii ferm cu oamenii care nu iau în serios respectarea principiilor biblice! Deoarece de acest lucru depinde pacea şi liniştea sufletului şi curăţia conştiinţei! Haideţi să începem anul cu căutarea sensului vieţii în Dumnezeu! Nu veţi regreta niciodată pentru că El nu a dezamăgit niciodată pe nimeni.  El poate să dea un viitor fericit şi o nădejde vie. Pentru că „Fiecare are locul lui sub cruce,/ Fiecare are  preţul lui plătit,/ Fiecare are o izbândă/ Şi o-ndrăzneală-n Cel ce a biruit” . („Fiecare are locul lui” din volumul de versuri „Lacrimi stelare” 2003 de Marina Angela Glodici). Veniţi sub Crucea Domnului ISUS, jertfa LUI vă va elibera de tot efemerul şi vă va da o nouă perspectivă în viaţă!

Marina Glodici, Baia Mare, 6 ianuarie 2015