Izabella KisKasza face voluntariat de ani buni pentru tinerii băimăreni și împreună cu ei. Este ceea ce unii ar numi „de trei ori femeie” pentru că reușește să îmbine viaţa de familie cu voluntariatul și jobul.

Cine este Izabella?
Grea întrebare. Chiar și pentru Izabella! Sunt multe la un loc și mi se pare complicat să mă definesc în câteva noțiuni. Sunt mamă a două fete. Sunt fiica părinților mei. Sunt iubită. Sunt o femeie de 35 de ani, voluntar. Lucrător de tineret. Elev și profesor (deși prefer termenul de formator). Sunt facilitator, manager etc. A little bit of everything all wrapped in one. Dar, mai presus de toate, și fără dorința de a suna siropos, sunt om. Și sunt un om care își dorește să lase ceva în urma lui.

De ce voluntariat?
Ca să schimbi ceva trebuie să și începi de undeva. Iar voluntariatul dă oricui posibilitatea aceasta.
Voluntariat am tot făcut eu, de-a lungul timpului, fără să realizez ce fac de fapt. După ce am mai crescut puțin, respectiv acum patru ani, drumurile mele s-au intersectat cu cele ale Dianei Sabo, președinta Asociației Deis. Eu știam de mai demult că îmi doresc să mă implic în educația tinerilor, dar nu pe post de dascăl în școală. Ea avea nevoie de oameni în echipă, eu aveam un vis. Așa că am început să lucrăm împreună. Voluntar, doar cu marea satisfacție a obiectivelor atinse. Mi-a fost foarte greu la început, eu având mentalitate de corporatist. M-am adaptat greu la viața și stilul de ONG. Până la urmă le-am îmbinat și cred că a ieșit un lucru bun.
Desigur, voluntariatul nu este despre recompense financiare. Mulți consideră voluntariatul ca fiind pierdere de timp prețios în care ai putea produce bani. Este și aceasta o părere pertinentă, până la urmă. Doar că, prin voluntariat, vezi schimbarea în comunitate. Voluntariatul nu este caritate. Una este să dedici timp, alta este să donezi bani sau produse. Iar timpul este cea mai valoroasă resursă. Nu îl putem aduce înapoi, nu îl putem răscumpăra. Dând din timpul și din energia noastră altora dăm o bucată din noi.
În trecut am privit voluntariatul la modul cel mai simplist. Pentru mine voluntarii erau cei care plantau copaci, ajutau bătrâni sau copii din case de tip familial. Nimic mai mult. Citind și studiind am descoperit că voluntarii sunt mai mult decât atât și fac mai mult decât atât. Am ales să fac voluntariat într-o organizație care se ocupă cu educația non-formală a tinerilor pentru că acesta este un domeniu în care îmi doresc să văd schimbări în bine. Nu am să povestesc acum despre tineri și cum sunt ei resursa cea mai importantă pe care o are orice comunitate. Știm cu toții asta. Însă vreau să subliniez faptul că tinerii și copiii au cea mai mare nevoie de suport în dezvoltare. Cele trei componente ale educației trebuie să fie prezente în viața lor. Educația primită în școală, alături de cea din sânul familiei și de cea din societate trebuie să lucreze împreună pentru creșterea unor generații sănătoase. Trebuie să avem tineri educați, echilibrați, cu identitate bine conturată care să știe ce doresc și cum pot să obțină asta. Trebuie să creș­tem tineri care să înțeleagă și să respecte valorile societății în care trăiesc, să se respecte și să se înțeleagă pe ei înșiși. Aici intervine lucrătorul de tineret, facilitatorul, formatorul care folosește educația non-formală în procesul educațional și de consiliere.

Cum împaci viaţa de familie cu acţiunile pentru tineret? Mereu zâmbitoare. Cum reușești?
Munca într-un ONG, spre deosebire de munca într-o corporație sau într-o instituție permite flexibilitate pe toate planurile. Fetele mele au luat parte la foarte multe din activitățile noastre, la training-uri, la sesiuni de brainstorming pentru proiecte, la acțiuni pentru comunitate. Sunt parte activă din asociație. Cea mare și-a făcut din organizarea zilei ei de naștere un proiect, cu activități, obiective, necesar logistic, echipă… numai bun de depus la finanțator, și anume mie. Au învățat multe ținându-le aproape și, la rândul lor au fost profesori pentru noi. Le-am implicat activ, le-am consultat de multe ori. Relația noastră s-a dezvoltat frumos și sănătos. Și, ce poate fi mai bine și mai plăcut decât să faci ce îți place, să ai și rezultate și să îți ai copiii aproape?!
Munca cu tinerii este, după mine, una care aduce cele mai mari satisfac­ții. Tot timpul sunt într-un context de învățare, fie că livrez informații sau facilitez accesul la ele, fie că învăț eu de la cei din jurul meu. Asta mă ține activă și, da, cu zâmbetul pe buze, pentru că iubesc ceea ce fac. Iar zâmbetul este contagios.

Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ai schimba ceva?
Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi, poate, să fi început munca de tineret mai repede. Dar cred că toate se întâmplă când trebuie și cum trebuie. Sunt mulțumită de modul în care a decurs drumul meu prin viață până acum și sunt convinsă că și de acum înainte voi avea parte de provocări la fel de frumoase.

Multe dintre acţiunile pentru tineret din Baia Mare te-au avut ca promotor. De unde îţi vin ideile?
Cele mai multe idei de acțiuni sunt generate de ei, de tineri. De fapt de nevoile lor. Ei vin și spun problemele cu care se confruntă și unde ar avea nevoie de sprijin sau de îndrumare. Noi, având metodele, le creăm contextul de învățare. De cele mai multe ori îi implicăm în mod direct în proiectarea și organizarea activităților astfel încât și ei, la rândul lor, să poată juca rolul de multiplicatori.

Dar energia pentru a realiza atâtea?
Nu cred că este vorba neapărat despre energie ci despre determinare. Îmi doresc să văd schimbare, îmi doresc să fiu parte din ea. Și știu că pentru asta este nevoie de organizare și acțiune.

Te-ai implicat în proiectul Baia Mare 2021. Capitală Europeană a Culturii. De ce?
În primul rând pentru că mi s-a dat această șansă. În al doilea rând că este un proiect în care cred cu toată puterea. Este, în mod clar, cel mai mare proiect în care m-am implicat până acum. Cu miza cea mai mare. Pentru că vorbim aici despre un proiect care va schimba orașul în care m-am născut și în care am ales să îmi cresc copiii. Un proiect care va da putere acestei zone minunate, un proiect al cărui impact se va face simțit peste generații.
Sunt legată de glie. Îmi place să ies din țară, să am parte de diverse experiențe, în alte orașe, în alte țări. Cred însă că, acasă, în Baia Mare, trebuie să le pun în aplicare.
Mă uit la fetele mele și mă gândesc la ce impact va avea asupra lor și a viitorului lor câștigarea acestui titlu. Mă uit la tinerii cu care lucrăm și mă gândesc că, în 2021, mulți se vor întoarce acasă după terminarea facultății, pentru că vor avea motive întemeiate să o facă, că nu vom mai pierde atâția tineri cu potențiali în favoarea altor orașe sau țări. Mă uit și la părinții mei… până și viața lor se va schimba în bine, sunt convinsă de asta.

Cum vezi municipiul Baia Mare în 2021?
Cum am mai spus: o poartă deschisă. O poartă deschisă către și pentru întreaga lume. Colorat, viu, vesel, cizelat. Un oraș care a crescut și crește frumos. Fără taximetriști care mănâncă semințe la volan, fără cozi la bancomate în ziua de salariu, fără fețe încruntate și disperate, cu oameni care muncesc din drag și cu drag pentru ei și pentru orașul lor, care ies din casă și participă la evenimente de cultură nu numai la festivaluri și concerte. În 2021 Baia Mare va fi ca un furnicar, o scenă deschisă, în care fiecare dintre noi va fi actor și spectator. Adevăratul impact se va vedea după anul titlului, în anii următori. Abia atunci se va vedea modul în care noi, ca cetățeni, am valorizat la nivel de individ și mai apoi la nivel de comunitate șansa aceasta unică.

Ce crezi că ar trebui să schimbe băimărenii?
Aici putem discuta mult și bine. Cred însă că nu sunt în măsură să vorbesc eu despre asta. Fiecare știe ce îl deranjează la el sau la comunitate. De acolo trebuie să înceapă schimbarea. De la ce nu ne place sau nu ne definește pe noi ca indivizi. Un exemplu stupid pe care îl pot da este cel în care ne plângem că este mizerie în curtea blocului în care locuim, dar noi continuăm să aruncăm ambalaje pe jos nu la coșul de gunoi și așteptăm să vină cineva să strângă dup noi. Mi-ar plăcea clar să crească implicarea activă a băimărenilor în viața comunității. Să înceteze lamentările și cârcotelile. În acest context în care se află Baia Mare acum, de a fi în lista scurtă pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 atitudinile neproductive trebuie să înceteze. Ne-am apucat de treabă, să facem lucruri frumoase și cu sens. Pentru viitorul nostru, al copiilor noștri, pentru viitorul întregii comunități. Cumva văd câștigarea acestei competiții ca pe o Revoluție. Creăm contextul de schimbare, de îmbunătățire și de dezvoltare. Dacă nu facem nimic cu el, pornind fiecare schimbarea din sufletul nostru, din casa noastră, apoi să ieșim, schimbați, în mediul în care muncim sau ne petrecem timpul liber, totul este în zadar. Un citat mult prea folosit îmi vine mereu în minte: Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume (Ghandi). De aici ar trebui să pornim, fiecare dintre noi.
Ana Pop