În urmă cu două săptămâni v-am prezentat colindul Vin colindătorii în varianta interpretată de doi tineri, Călin Merca, avocat din Cluj Napoca, și Emil Floare, teolog, din Bistrița, înregistrarea fiind realizată la Mănăstirea Dumbrava, în ajun de Moș Nicolae.
Postarea respectivă a avut câteva mii de vizitatori până în prezent. Ne-am gândit că ar fi bine dacă am pune la un loc trei variante de interpretare ale colindei, în ordinea cronologică în care au apărut, lăsându-vă pe dumneavoastră, stimați cititori, să alegeți care vă place mai mult și, dacă vreți, să comentați asta.
Textul și muzica aparțin inegalabilului Tudor Gheorghe, colindul fiind inclus în deja celebrul său spectacol Degeaba, care a cunoscut un succes deosebit în concertele susținute de maestru în mai multe localități din țară. E prima versiune (integrală) pe care v-o prezentăm.
O altă variantă este cea interpretată de Valer Zamfirescu și corul de bărbați din Finteușul Mare. E prima versiune pe care am auzit-o eu și, la vremea respectivă, credeam că nimeni nu va reuși să o egaleze vreodată.
Poate că m-am înșelat, sau cel puțin convingerea mea de atunci a fost puternic zdruncinată după ce i-am auzit pe cei doi absolvenți de teologie în înregistrarea de la Mănăstirea Dumbrava. Nu vreau să vă influențez și vă las să alegeți dumneavoastră. (Grigore Ciascai)
Vin colindătorii
Vin colindătorii, cum veneau odată. Leru-i Ler.
Să colinde-n seara asta minunată. Leru-i Ler.
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi. Leru-i Ler.
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi. Leru-i Ler.
Gazdelor creștine să-i primiți în casă. Leru-i Ler.
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă. Leru-i Ler.
Îi trimite Sfântul să ne-ncerce mila. Leru-i Ler.
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila. Leru-i Ler.
Șovaielinic pasul, mâinile plăpânde. Leru-i Ler.
Tremurat li-i glasul, nu știu sa colinde. Leru-i Ler
Daca stau la poartă și nu zic nimica. Leru-i Ler
Domnilor de astazi să v-apuce frica! Leru-i Ler.
Mută-i întrebarea, ce răsună afară. Leru-i Ler.
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară. Leru-i ler.
Tot în frig şi foame, tot cu mîini întinse. Leru-i Ler.
Pe la porţi străine, ce ne stau închise. Leru-i Ler.
Vin colindătorii, cum veneau odată. Leru-i Ler.
Să colinde în seara asta minunată. Leru-i Ler.
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi. Leru-i Ler.
Prea degeaba sânge, Prea degeaba patimi. Leru-i ler.
