Sunt destul de vechi în presă ca să nu mă mai minuneze nimic când aud despre încredințarea de lucrări pe bani publici. De când cu introducerea unor reguli mai stricte, impuse de europeni, și a sistemului electronic de licitație s-a trecut de la etapa încredințării directe la cea a întocmirii caietelor de sarcini în așa fel încât nu pot participa la licitații decât firmele agreate. Îmi povestea cineva că a dorit, cu firma la care lucra atunci, să participe la o licitație pentru realizarea de puncte de comandă mobile pentru armata română (câtă a mai rămas).

Era stipulat foarte clar în caietul de sarcini că trebuie să fie calculatoarele protejate în niște containere care să reziste căderii de la o înălțime de doi kilometri. Era o singură firmă care avea trecut acest lucru în cartea tehnică, celelalte produceau containere care rezistau dar nu era trecut în hârtii. Expertiza se putea face, dar depășea timpul în care trebuiau depuse ofertele. Mai mult, containerele trebuiau să fie protejate împotriva hoților.

Dacă aceș­tia intrau înăuntru, dispozitive speciale trebuiau să producă ceață, pentru a mic­șora vizibilitatea intrușilor și, culmea, ceața aia să emane un miros de iasomie… În sfârșit, povestea e lungă, dar e ușor de explicat că totul are o logică. La fel cum e logic și faptul că nu se putea să nu râvnească la bani europeni afaceriș­tii și oamenii politici din Maramureș.
Acum câțiva ani, pe vremea când primar era Cristian Anghel, au fost reabilitate câteva clădiri din Centrul Vechi al municipiului Baia Mare. Clădirile erau declarate monumente istorice și era nevoie de firme specializate în domeniu, care să aibă persoane autorizate. A câștigat o firmă din Budapesta și îmi aduc minte și acum ce surpriză am avut când am mers să discut cu reprezentanții firmei despre neplăcerile cauzate în timpul lucrărilor. Am constatat că firma din Budapesta avea un reprezentant, în persoana dirigintelui de șantier, conducerea tehnică și administrativă era compusă din personal de la filiala din Harghita – Covasna a firmei din Budapesta, iar meseriașii cu atestat în restaurarea și reabilitarea monumentelor istorice erau… șomeri din Baia Mare.
Am însoțit un om de afaceri care a efectuat lucrări de îndiguire pe râurile din județ. L-am întrebat dacă a verificat cineva, vreodată, adâncimea până la care au fost executate șanțurile pentru diguri și cantitatea de ciment folosită. Am aflat exact ce mă așteptam, că nu.
Am mai povestit cu cineva care se angajase la o firmă care efectua lucrări pe drumuri. Era nou în domeniu, așa că a fost instruit cum să fenteze sistemul exact de cel care fusese trimis să îl verifice.
Cunosc pe cineva a cărui situație materială s-a schimbat brusc, după ce a fost “introdus în sistem” de către un prieten de-al lui, care executa de multă vreme lucrări pe bani publici.
Sforile sunt trase așa cum trebuie de multă vreme. Caietele de sarcini sunt întocmite așa cum trebuie, participă la licitație doar firme care au trecut în acte exact ce se cere (dar este o pură coincidență, desigur!), care dau apoi în antrepriză lucrarea, pentru o parte din valoarea ei, din care dă și el mai sus, la cei ce i-au pus-o pe tavă. Subcontractantul își face calculele și o dă apoi în sub-antrepriză și ajunge să o execute, efectiv, doar cel care o primește la a patra sau a cincea mână. Fiecare dintre cel care cedează lucrarea își oprește partea de câștig, iar cel care o execută vrea și el să aibă câștig, așa că va face ce trebuie pentru asta. Va folosi personal necalificat și prost plătit, materiale de slabă calitate, dar ieftine, va trece în acte lucrări neexecutate și câte și mai câte metode. Pe unele le mai știu, pe altele nu că de aia sunt ziarist și nu om de afaceri…
Nu știu prin câte mâini a trecut transbordarea gunoaielor din zona Borșa-Vișeu până să fie încredințată firmei Maruani Com. Cunoscută ca deținută de Mircea Dolha, cu reclamă proastă din vremea când au fost găsiți într-un magazin din Sighet cârnați cu urme de șobolani. Nu cu mușcături, să fim înțeleși, ci cu labe sau dinți de rozătoare. A fost scandal, au apărut inclusiv declarații ale celor care au cumpărat cârnații cum că au primit de la patron (pe atunci necunoscutul Mircea Dolha) 20 de milioane și un porc pentru a păstra tăcerea. S-a mai vorbit și de mituirea celor de la Direcția Sanitară Veterinară, care ar fi trebuit să retragă tot lotul de cârnați.
Anii au trecut, firma s-a reprofilat, din câte văd, nu mai produce, ci transportă ce produc alții. Probabil că o fi citit actualul deputat despre mafia italiană care a făcut bani grămadă din gunoaie, așa că s-a lipit de transportul gunoaielor din Borșa și Vișeu (unde s-au desființat gropile de gunoi) spre Sighetu Marmației.
Numai că a izbucnit alt scandal. De data asta scandalul nu a pornit de la faptul că s-a găsit ceva, ci chiar de la faptul că nu s-a găsit tot gunoiul la Sighet. Adică o parte din el dispărea pe traseu… Se aude că așa erau sfătuiți șoferii, să nu ducă mașinile prea încărcate, pentru a reduce consumul de carburanți. După ce erau încărcate, mașinile rămâneau fără o parte din încărcătură, care era împrăștiată inclusiv prin Parcul Național Munții Rodnei. Așa au sesizat borșenii deputatului Nuțu Fonta, originar din Borșa, și primarului Sorin Timiș.
Se auzise de practica asta de mai multă vreme, deputatul a fost solicitat să răspundă unor întrebări pe această temă, dar a preferat să se ascundă ca porcul (din care făcea cârnat altădată) în păpușoi. Acum nu va avea ce face. Scandalul declanșat după ce 2.actualmm.ro a publicat dezvăluiri legate de… gunoaiele produse în timpul transportului de deșeuri a ajuns până în Parlament. Mircea Dolha va trebui să declare ce amestec are. Bineînțeles că o va da cotită, cum că firma este a soției sale și el habar nu are ce face ea. Asta e sigur, omul nu știe nici măcar ce face el, d-apoi nevastă-sa…
Gunoaie, ce să mai zici?!

Ioan Buda-Ţeţu