HCM Baia Mare s-a calificat în grupele principale ale Ligii Campionilor. Calificarea n-a fost obținută sâmbătă seara, ci cu o lună în urmă, atunci când băimărencele le-au învins la Ljubljana pe adversarele de astăzi.
Din păcate, de atunci, în trei meciuri fetele noastre n-au reușit să mai facă niciun punct și, dacă nu vin neînvinse de la Larvik, atunci vor intra în grupă cu traista goală. Situația e identică cu cea din ediția trecută, dar atunci s-au calificat în sferturile de finală după ce au făcut opt puncte.
Istoria se poate repeta și de data asta. În grupă, alături de Rostov, Larvik și Baia Mare, vor veni Ferencvaros, Thuringer și Flory Leuiret. Paradoxal, la prima vedere situația pare a fi chiar mai avantajoasă față de anul trecut, pentru că stă în puterea echipei noastre să câștige de data asta toate meciurile de pe teren propriu. Niciuna dintre cele trei adversare n-au valoarea lui Gyori de anul trecut. Ar rezulta șase puncte și cu cel puțin alte două aduse de afară, plus jocul rezultatelor, performanța de anul trecut poate fi egalată sau chiar depășită. Mă refer strict la numărul de puncte pe care am putea să le facem.
Să ne întoarcem la meciul din această seară, care a debutat cu un moment de reculegere în memoria victimelor atacurilor teroriste de vineri din capitala Franței. Un moment cu dublă semnificație, având în vedere că una dintre victimele ucise în Paris este o tânără din Baia Mare, iar printre jucătoarele aliniate în mijlocul sălii sporturilor se afla Alison Pineau, una dintre cele mai bune handbaliste din lume, componentă de bază a naționalei franceze și a echipei noastre.
A fost apoi bannerul afișat în zona galeriei lui Simi Marcovici, pe care scria alb pe negru Rămas bun Lucică Bălan! , un mesaj trist într-o zi cernită în care a fost condus pe ultimul drum, unul dintre puținii fotbaliști români care au putut ridica deasupra capului trofeul câștigător al Ligii Campionilor.
Despre desfășurarea partidei nu sunt prea multe lucruri de spus. Cel mai important mi se pare faptul că a fost un joc frumos, cu multe faze spectaculoase, cu un arbitraj mai mult decât corect. De multă vreme n-am văzut echipa noastră atât de mobilizată și dornică de victorie.
Superbă evoluția lui Alison Pineau, lăudabilă determinarea Melindei Gaiger (chiar dacă a mai greșit de câteva ori în atac), foarte bună prestația extremei Tănăsie, o jucătoare care are toate atuurile să ajungă o mare handbalistă. Nici de data asta nu fac remarci negative pentru că sper ca în următoarele două meciuri importante, cu CSM București și Larvik, să fiu contrazis de prestația bună a celor pe care le am în vizor. Aș fi deosebit de bucuros dacă s-ar întâmpla asta.
O fază interesantă s-a petrecut în minutul 50, pe atacul slovenelor. Elizabeth Omoregie, de departe cea mai valoroasă jucătoare din echipă, din postura inedită de inter stâng (ea este extremă sau inter dreapta), a încercat să treacă prin barajul făcut de Pineau și Do Nascimento. N-a reușit, a făcut forțare și toate cele trei jucătoare de culoare s-au prăbușit în semicercul nostru. Ale noastre s-au ridicat mai repede, Omoregie a mai rămas puțin pe podea.
Mi-a trecut prin minte că nu ar fi rău dacă ar rămâne de tot în Baia Mare. Sigur echipa noastră are mare nevoie de o jucătoare polivalentă, luptătoare, de valoarea acestei fete. Cine știe, poate că tehnicienii și șefii echipei noastre au și trecut-o pe listă. Și dacă ne gândim că jucătoarea care ne-a înscris 10 goluri, o bulgăroaică de origine nigeriană, născută la Atena, abia în luna decembrie va împlini 19 ani…
România înregistrează o premieră greu de anticipat – prezența a două echipe, HCM Baia Mare și CSM București, în grupele principale ale Ligii Campionilor! E o performanță extraordinară, cu care puține țări europene se pot mândri.
Urmează, marți, meciul cel mai important din Liga Națională. Un rezultat pozitiv pe terenul bucureștencelor, ar rezolva o bună parte din ecuația acestei ediții de campionat. E un joc dificil cu un adversar de temut, aflat într-o formă de zile mari. Cu siguranță va fi o încleștare de pomină între cele mai bune echipe din România. Să credem în șansa fetelor noastre și să fim alături de ele, pentru că sigur au nevoie de sprijinul nostru.
Grigore Ciascai