În Coşbuc, comuna natală a poetului George Coşbuc, nu mai puţin de patru persoane poartă atât numele, cât şi prenumele scriitorului bistriţean. Cel mai bătrân dintre „coşbuci” a avut ocazia să se nască în aceeaşi casă în care a copilărit şi scriitorul şi i-a învăţat pe de rost poeziile, deşi de meserie a fost acar.
George Coşbuc, unul dintre cei mai importanţi poeţi români s-a născut şi a trăit parte din viaţă în Bistriţa-Năsăud, în comuna Hordou, care între timp i-a împrumutat numele. S-a născut în 1866 şi a decedat în 1918 la Bucureşti.
A fost al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, şi ea fiică de preot greco-catolic. Pasiunea pentru versuri a căpătat-o de la mama sa Maria, care era nevoită mereu să îi umple timpul cu poveşti, iar când rămas fără inspiraţie şi idei, a apelat la alţi bătrâni din sat care aveau darul povestirii.
Casa părintească a poetului din Coşbuc este încă în picioare, fiind transformată în urmă cu câteva decenii bune în muzeu. Poetul mai are încă numeroşi urmaşi atât în comuna natală, cât şi în altele din împrejurime. Patru dintre urmaşi nu îi poartă numai numele de familie, ci şi prenumele.
Primul sentiment care te încearcă în momentul în care treci pragul casei unuia dintre moştenitorii lui Coşbuc este de confuzie maximă. Pe rând se prezintă toţi cei patru bărbaţi ai familiei: George Coşbuc (76 de ani), George Coşbuc (55 de ani), George Coşbuc (32 de ani) şi George Coşbuc (doar doi ani). Bunicul lui George Coşbuc (76 de ani) a fost unul dintre cei 13 fraţi ai poetului. Poate pare puţin ciudat ca patru persoane să poarte acelaşi nume şi prenume şi celebru pe deasupra şi să fie şi înrudite, însă pentru urmaşii lui Coşbuc acesta este un lucru firesc.
Cum a ajuns unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai neamului să trăiască prin urmaşii săi care au ales să îi ducă mai departe până şi prenumele? Ei bine, George (32 de ani) ne explică cum stă treaba. „Suntem una dintre familiile lui Coşbuc care am avut cei mai mulţi urmaşi pe linie masculină, aşa am reuşit să ducem mai departe numele. Numele a fost ceva normal, să spunem aşa. Eu am fost mândru mereu cu numele meu, iar fiului meu de doi ani tot aşa i-am pus numele”, spune George de 32 de ani.
Nu doar George este un nume des întâlnit în familia Coşbuc, ci şi Maria, însă asta este pură coincidenţă, spun bistriţenii născuţi sub semnul lui Coşbuc. Pe mama poetului o chema Maria, pe soţia celui mai în vârstă dintre Coşbuci o cheama la fel, iar George (32 de ani) i-a pus acest nume şi fiicei sale. Cel mai în vârstă dintre „Coşbuci”, de 76 de ani, spune că a vrut să îi pună numele Ion copilului său, însă planurile sale au fost schimbate tocmai de doctorul cu care a născut soţia sa: „Eu am vrut să îi pun numele Ion la copilul meu, pentru că am avut un frate care mi-a fost şi naş de cununie şi de botez şi am vrut să-l numesc după el. Când a născut soţia la Năsăud a fost doctorul Trifon, care a şi dat numele spitalului din Năsăud, care imediat după naştere i-a pus bileţel la copil la picior „George Coşbuc”, fără să mai întrebe ce nume vrem să îi dăm. Şi după nu am mai schimbat, aşa că a rămas tot George”, explică domnul George (76 de ani).
Dacă poştaşul s-a obişnuit cu această coincidenţă de nume şi nu mai încurcă corespondenţa urmaşilor lui Coşbuc, nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când membri familiei părăsesc localitatea. „Când eram la liceu, am fost într-o excursie în Oradea şi mi-am uitat actele în cameră. Eram George Coşbuc, din localitatea Coşbuc şi învăţam la Liceul „George Coşbuc”. Vă daţi seama că mai bine spuneam o minciună poliţiştilor dacă ne luau la întrebări decât să le spun adevărul, pentru că nu mă credea nimeni”, mărturiseşte amuzat George Coşbuc (32 de ani).
Cel mai în vârstă dintre Coşbuci s-a născut chiar în casa în care a copilărit şi poetul. Acolo a şi trăit primii 17 ani din viaţă. Între timp, casa cu pricina a fost transformată în muzeu. În primii ani, casa în care a locuit familia Coşbuc era jumătate muzeu, jumătate locuinţa. Ulterior, familia a fost despăgubită, iar casa a fost transformată în muzeu. Întrebat dacă i-a povestit tatăl sau bunicul său ceva despre poet, domnul Coşbuc (76 de ani) spune că acest lucru nu s-a întâmplat, acesta având doar 15 ani când părintele i s-a prăpădit. Acesta însă spune că l-a cunoscut pe scriitor prin intermediul poeziilor sale, pe care le-a citit fără răsuflare încă de când era copil şi a ajuns să memoreze o proporţie covârşitoare din ele.
„A fost unul dintre cei mai buni poeţi ai ţărănimii pe care i-a dat Ardealul. Am găsit numai adevărul în poeziile sale”, precizează domnul Coşbuc, care ne recită fără să răsufle versurile din „Vestitorii Primăverii”. Deşi se află la o vârstă înaintată, la care memoria îţi poate juca feste, urmaşul lui Coşbuc spune că nu există poezie semnată de scriitor din care să nu ştie măcar o strofă.
Rămas fără tată după război, George Coşbuc (76 de ani) a făcut doar 4 clase, continuându-şi studiile ulterior, obligat fiind de Căile Ferate Române să facă măcar 8 clase pentru a nu-şi pierde locul de muncă.
Domnul George este singurul din familie care ştie pe de rost poeziile lui Coşbuc: „Am lecturat şi eu din poezii şi în liceu şi nu numai, dar nu s-a legat de mine. Bunicul este cel mai mare fan, el ştie şi să recite”, mărturiseşte George (32 de ani). Nu doar numele a fost transmis din generaţie în generaţie în „clanul” lui Coşbuc, ci şi profesia tatălui scriitorului, care era preot. Peste 10 urmaşi ai scriitorului au ales să urmeze calea preoţiei, tatăl poetului fiind cea de-a şasea generaţie de preoţi.
Cei patru George Coşbuc însă nu au dus tradiţia mai departe, alegând profesii mai…exacte. Domnul Coşbuc (76 de ani) a fost acar la CFR, fiul său a fost electronist, iar nepotul său este inginer electronist sau „şurubari” cum îi numeşte bătrânul. (adevărul.ro)
