Joi seara în Baia Mare s-a petrecut o adevărată minune, cauzată de un eveniment sportiv. Pentru că nici minunile nu se produc chiar întâmplător. După două decenii de așteptare o echipă din prima ligă, deținătoarea titlului de campioană a țării și câștigătoare a Cupei României, a venit să joace o partidă oficială cu echipa locală.
Gazdele s-au pregătit cum au știut și cum au putut de bine ca să-și primească oaspeții de soi. Au adus și montat instalația de nocturnă, au aranjat stadionul, vestiarele, acareturile din preajmă, au organizat vânzarea biletelor, accesul spectatorilor, paza și siguranța acestora. Și când toate astea au fost gata s-a petrecut minunea pomenită. O mulțime fără număr de maramureșeni a apărut pe la porțile de intrare, dornică să vadă ceva după care tânjesc de atâția ani.
Normal, minunile produc de regulă și anomalii, motiv pentru care strategia organizatorilor a fost dată peste cap. Au vândut vreo 7.000 de tichete, dar numărul celor care au venit la stadion a fost aproape triplu. Din cauza aglomerației au fost destui cei care au rămas pe la porți, chiar dacă aveau biletele în buzunare. Până la urmă au intrat vreo 14.000 de suflete, iar ceilalți au plecat să urmărească meciul la televizor, că pe stadion nu se mai putea intra. A fost nevoie de garanția autorităților pentru ca meciul să se poată disputa, observatorul FRF dorind să aplice regulamentul competiției.
A fost o seară de vis pentru iubitorii fotbalului din Maramureș. Sunt ani mulți de când nu s-au mai auzit scandările, aplauzele și oftaturile miilor de spectatori pe o arenă de fotbal locală. În amintirea vremurilor frumoase oamenii au scandat Minerul! Minerul!, dovadă că munca în iarbă a unor fotbaliști care s-au numit Sasu, Rosznay, Crișan, Sabău, Condruc, Koller, Radu Pamfil, Tulba și mulți alții, nu a fost în zadar.
Treziți de bucuria spectatorilor, cred că și morții de sub tribuna a doua s-au ridicat să privească printre ruine la ce se petrecea pe stadion. Iar cei din cimitirul de pe deal erau cocoțați în copaci, așa cum o făceau pe vremea când venea aici Real Madrid, sau gașca nebună a lui Viorel Mateianu își ridiculiza adversarii.
Se vede limpede că toate astea au rămas în mentalul colectiv. Chiar dacă o bună parte din generația care s-a putut bucurat de perioada în care Baia Mare era cu adevărat a doua capitală a sportului românesc, nu mai este, iată că în acest sector nu s-a pierdut nimic. Noua generație iubește performanța sportivă și arată că are disponibilitatea și puterea de a o recepta și consuma așa cum se cuvine.
Nimic nu-i mai frumos decât să vezi atâția oameni adunați la un loc, care se manifestă și vibrează la unison, mânați de patima pentru spectacolul sportiv de calitate. Din păcate, de două decenii și jumătate au fost rare momentele în care maramureșenii au putut avea asemenea trăiri. Doar handbalul și rugby-ul au fost disciplinele sportive care le-au adus bucurii și satisfacții, mai cu seamă în ultima perioadă. E prea puțin pentru cei care au crescut și trăit aici, unde performanța sportivă devenise un banal cotidian, pentru că mereu se produceau fapte remarcabile în handbal, volei, fotbal, popice, gimnastică, rugby, tir, box, baschet etc.
Sigur că vremurile acelea nu se mai întorc. Asta nu înseamnă însă că au apus definitiv. Cu răbdare, pricepere, voință, tenacitate și dragoste pentru sport se poate definitiva reconstrucția începută puțin mai devreme. E nevoie de o muncă asiduă, mai cu seamă pentru schimbarea mentalităților perpetuate de-a lungul deceniilor, care s-au dovedit a fi atât de păguboase pentru toți.
Vreau să cred că minunea de joi seara va avea efecte benefice asupra celor care au putere de decizie în comunitatea noastră, dar și asupra cetățenilor de rând, principalii beneficiari ai activității sportive de calitate. Echipa de fotbal a orașului ne-a arătat cât de frumos poate fi sportul, o frumusețe ce se datorează de multe ori dramatismului sau exploziei de bucurie la o victorie nesperată, ori la o înfrângere dureroasă.
Grigore Ciascai
