Nu mai încape nici o îndoială. Schimbarea de gardă în PSD s-a desfăşurat cu o viteză uluitoare. Mai că nu-ţi vine să crezi că în urmă cu o lună Liviu Dragnea spunea că se gândeşte la un posibil proiect şi dacă o să ajungă la concluzia că poate contribui la atingerea obiectivelor atunci candidează.

Era septembrie, lună în care Liviu Dragnea nu avea un proiect şi nu ştia dacă îl ţin curelele. În 30 de zile, totul s-a schimbat. A fost lovit de o poftă nebună de putere şi a fost ales fără concurent şi fără drept de apel. Culmea, pornirea lui Dragnea s-a concretizat rapid. Victor Ponta a rămas fără putere în doi timpi şi trei mişcări iar proverbialii baroni au fost coborâţi din tren fără nici un scandal. Şi seniorii partidului s-au mulţumit cu poziţii de decor.

Pentru prima dată, preşedintele PSD are o putere enormă, în ciuda faptului că imaginea sa publică este încă modestă. Nu mai datorează nimic baronilor şi structurilor teritoriale. Pur şi simplu prin interpretarea unei formulări din Statutul PSD, Liviu Dragnea s-a dus la poporul partidului, de la care a luat un vot zdrobitor. Şi astfel conduce singur, fără să mai poată fi şantajat sau ameninţat. Ba a izbutit să îşi formeze şi o echipă docilă, cu Valeriu Zgonea (un soi de Zeroni de modă nouă) ca executiv. Anti-politicianul Zgonea de la Craiova, pus de Viorel Hrebenciuc şi ai săi la conducerea Camerei Deputaţilor, dobândeşte şi el un neaşteptat spor de putere.

Ce va face noua echipă în încercarea de a desprinde de PSD eticheta de comunist, de corupt şi de partid al baronilor? Nu PSD-ul a patentat baronii, nu el a trecut prin tranziţie crema PCR şi urmaşii acesteia? Nu PSD-ul a făcut din politică o afacere profitabilă?

Cum vor recupera cei doi din handicapul extern pe care PSD-ul îl are, mai ales că, în ceea ce priveşte comunicarea, amândoi sunt cu mult sub nivelul lui Victor Ponta în materie de limbi străine şi capacitate de socializare. Nici cu eticheta de comunist nu-i aşa uşor. Un preşedinte ales într-o cursă solitară nu poate decât să reamintească la nesfârşit de alegerea iubitului conducător.

Momentele de reculegere ţinute în memoria victimelor comunismului sunt ca Raportul de condamnare a comunismului, iniţiat şi aburit de Traian Băsescu! Şi el a încercat să desprindă de pe strălucitoarea-i chelie etichetele de securist şi comunist şi cu toate Rapoartele, cu toate condamnările şi cu toate trimiterile la securiştii incomozi, cele două etichete au rămas pe numele său. Pentru cei care judecă singuri, bazându-se pe argumente şi pe mintea lor, Traian Băsescu va purta aceste ştampile şi după ce va trece la cele veşnice.

Mă tem că şi PSD-ului îi va fi la fel de greu. În loc să inventeze tot felul de mici şmecherii cu care să arate ce democrat şi non-comunist şi chiar non-securist a devenit, mai bine s-ar apuca de treabă şi ar ignora aceste acuze. Pe măsură ce se enervează şi încearcă să demonstreze contrariul, dovezile şi acuzaţiile se vor ţine lanţ şi se vor fixa şi mai bine pe imaginea sa.

Aş zice că până acum a scăpat destul de uşor. În fond, eticheta de comunist şi de corupt n-a fost însoţită insistent şi de partid al ofiţerilor acoperiţi, al urmaşilor membrilor Comitetului Central al PCR şi al activiştilor. Şi nimeni n-a încercat să declanşeze o campanie de identificare şi neutralizare a ofiţerilor acoperiţi din PSD. În fond, nu cu PSD-ul a şi început ranforsarea clasei politice cu ofiţeri acoperiţi şi dirijaţi de la alte pupitre şi centre de putere?

Să revenim la congres.Primul lucru important: congresul PSD a arătat mult mai bine, fără hau-haul de tip congresul 13 al PCR. Mult mai îngrijit, mai decent şi dominat de un discurs de revenire la ideologia de stânga. Să vedem cât de lungă va fi calea de la vorbe şi declaraţii la practică.

Doi. A dispărut o mare parte din baronimea tradiţională. Cum a izbutit Liviu Dragnea să scoată partidul din mâinile acestora nu ştiu. O parte a fost opera DNA-ului, dar cealaltă jumătate extirpată s-a retras învăluită în mister. Parcă operaţiunea ar fi fost dirijată de cei care acuză PSD-ul de toate păcatele. Dacă o listă de vicepreşedinţiar fi fost întocmită la Washington sau la Bruxelles, cu siguranţă că n-ar fi diferit prea mult de cea de acum. Dacă mai adăugăm invitaţia la dialog constructiv cu preşedintele Iohannis şi cu PNL, nu ne mai rămâne decât să căutăm explicaţii sofisticate şi să încercăm ipoteze pentru tot soiul de scenarii şi înţelegeri.

Esenţial este că acest congres a schimbat garnitura de conducere a PSD. Dar mai departe ce urmează? Am înţeles că Liviu Dragnea vrea o întoarcere la comunităţi, la cei care muncesc. Cică PSD-ul va merge pe un drum nou, caracterizat de un spirit nou. Au urmat şi alte promisiuni, care mai de care mai frumoase şi mai de stânga. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm încă un lucru:

Ce nu va mai face PSD-ul?

Despre asta, PSD-ul şi Liviu Dragnea n-au zis nici pâs. Dacă Ghiţă sau un alt Ghiţă va câştiga licitaţiile pe bandă rulantă şi dacă PSD-ul va da ajutor cu prioritate primarilor PSD, cum zicea Olguţa Vasilescu, şi dacă numirile în funcţii şi dregătorii se vor face pe aceleaşi criterii, nu cred că am asistat decât la o banală schimbare de blană.

Căci lupul îşi schimbă părul, dar niciodată nu se hrăneşte cu prune şi nici cu trandafiri.

Cornel Nistorescu