Bietul Rege Mihai și-a dat singur cu sceptru-n omletă (ca să nu zicem cu tesla-n coaie), în clipa când l-a exoflisit pe Prințul Nicolae din frunzișul arborelui genealogic regal, păstrându-l pe macacul Duda pe creanga cea mai de sus.

Oricât de antipatic ni s-a părut fiul Principesei Elena a României încă de la ivirea sa pe aceste meleaguri, cu mecla-i de elev la școala de tractoriști din Adunații Copăceni, e totuși de râsul curcii să legi de coada nepotului cu sânge albastru tinicheaua de simplu cetățean, iar de coada bearcă a actorașului de mâna a doua să atârni un polonic de aur pe care e scrijelită titulatura Alteță.

Văzând cît de drag i-a căzut în ultima vreme generalisimul Oprea președintelui Johannis, ajunserăm la concluzia că fiecare neamț are duda pe care și-o merită, Gabriel Oprea fiind un politician la fel de adevărat pe cât e Radu Duda prinț.

Jucând carevasăzică și unul și altul rolul puiului de cuc în cuib străin, nu-i de mirare că li s-a boboșat sinele de o mândrie nelalocul ei căci, după o strălucită carieră de lacheu în piese istorice, Duda a reușit să împingă tava dincolo de marginile scenei de teatru, ca “persoană de sprijin a Securității”, întocmai cum Gabriel Oprea, ca june majordom la curtea regelui huilei, i-a cărat tava la pătuț lui Miron Cosma, cu maniere de bodyguard-cantinier, până a ajuns viceprim-ministru.

Uite-așa, în epoca lucrului bine făcut, ne trezirăm cu nefăcutul la ușă, că nu se mai potrivesc socotelile de ieri cu prețurile umflate ale oamenilor de trei parale pe care mizează nemții noștri astăzi. Și, spre a scăpa de năduf, să ne consolăm cu cimilitura țăranului păcălit la târg:

Bună țară, rea tocmeală

Fut-o-n cur de socoteală!

Mircea Dinescu